CSJ. Decizia nr. 2575/2003. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2575/2003
Dosar nr. 931/2003
Şedinţa publică din 26 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sesizarea procurorului financiar din 10 decembrie 1999, înregistrată la Colegiul jurisdicţional Arad, s-a solicitat obligarea pârâtei SC C. SA Arad să vireze la bugetul de stat suma de 112.920.900 lei şi respectiv, 203.627.853 lei, reprezentând subvenţii încasate nelegal, la care s-au calculat foloase nerealizate de 42.205.045 lei şi respectiv, 76.107.460 lei, după cum şi obligarea la plata altor sume şi anume, 72.364.015 lei şi 18.044.160 lei reprezentând subvenţii nelegal încasate, ca urmare a folosirii unor preţuri cu ridicata la produsul grâu, mai mari decât cele legale şi la încă 6.535.495 lei, foloase nerealizate aferente sumelor încasate nelegal. S-a mai solicitat obligarea în solidar către partea civilă a pârâţilor I.M. şi G.P., la 156.007.981 lei.
Sesizarea a fost motivată în sensul că în anul 1998, urmare a controlului efectuat, s-a constatat că SC C. SA a beneficiat nelegal de la bugetul de stat de subvenţii necuvenite, în valoare de 406.956.928 lei, cu încălcarea prevederilor OG nr. 491/1990, OG nr. 3/1992, republicată şi HG nr. 653/1998.
Prin sentinţa nr. 1 din 4 ianuarie 2000, colegiul jurisdicţional a constatat că nu are competenţă materială să soluţioneze sesizarea, reţinând că prin Legea nr. 99/1999 s-au scos din competenţa colegiului jurisdicţional cauzele ce privesc societăţile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat.
Procurorul financiar a declarat recurs, iar secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a admis recursul prin Decizia nr. 142 din 28 martie 2002, pronunţată în dosarul nr. 55/2000, a casat sentinţa nr. 1 şi a trimis cauza spre rejudecare Colegiului jurisdicţional Arad, reţinând că în raport de dispozitivele cuprinse în art. 19 lit. a) din Legea de organizare şi funcţionare a Curţii de Conturi.
Împotriva deciziei nr. 142/2002 au declarat recurs pârâţii I.M. şi G.P., în care au criticat soluţia pe motivul necompetenţei materiale.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 3795 din 22 noiembrie 2001, pronunţată în dosarul nr. 2317/2000, a respins recursurile ca inadmisibile, nefiind epuizată calea administrativ jurisdicţională.
Rejudecând cauza după casare, Colegiul jurisdicţional Arad, a pronunţat sentinţa nr. 24 din 14 mai 2002 în dosarul nr. 8/2002, prin care a admis în parte sesizarea procurorului financiar şi a obligat pe pârâta SC C. SA Arad să achite la bugetul de stat suma de 72.364.015 lei subvenţie încasată nelegal, la care se adaugă 31.159.981 lei foloase nerealizate până la data de 30 august 1999, iar de la această dată se va calcula cota de 32,2%, până la achitarea creanţelor.
A mai fost obligată pârâta şi la plata sumelor de 18.044.160 lei şi respectiv, 6.535.495 lei, urmând a fi aplicată dobânda de 32,2%, până la achitarea integrală şi a acestor creanţe.
Prin aceiaşi sentinţă s-au respins celelalte capete din sesizarea procurorului financiar ce priveau suma de 316.548.478 lei şi 118.312.505 lei, subvenţii nelegal încasate, precum şi obligarea pârâţilor I.M. şi G.P. să plătească în solidar 155.007.981 lei.
Împotriva acestei sentinţe cu nr. 24/2002, s-a declarat recurs jurisdicţional de către SC C. SA Arad, care a considerat că, în mod nelegal şi netemeinic, a fost obligată şi la sumele reţinute de colegiul jurisdicţional.
Secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, prin Decizia nr. 501 din 8 octombrie 2002, pronunţată în dosarul nr. 455/2002, a respins recursul jurisdicţional, constatând că, în mod greşit, s-a reţinut obligarea recurentei-pârâte la plata sumelor din sentinţa nr. 24/2002.
În termen legal, SC C. S.A. Arad a declarat recurs împotriva deciziei nr. 501/2002, susţinând că soluţia este nelegală şi netemeinică, instanţa jurisdicţională, în raport de probele cauzei, obligând-o nejustificat la plata unor sume către bugetul de stat, deşi nu a încălcat prevederile legale pentru obţinerea subvenţiilor şi de stabilire a preţurilor la grâu.
Recursul este nefondat.
Este de reţinut că produsul grâu, are o evidenţiere distinctă în contabilitate şi în gestiune, faţă de subprodusele ce rezultă din operaţiunea de condiţionare din care rezultă produse secundare. Statul, prin reglementările legale în materie, OG nr. 49/1998 şi HG nr. 652/1998, de aprobare a Normelor metodologice de aplicare, a înţeles să subvenţioneze numai cheltuielile necesare şi efective de recepţionare, depozitare şi păstrare a grâului ca produs individual.
De asemenea, adăugarea unor cheltuieli ce se pretind a fi necesare pentru obţinerea unor anume calităţi, la preţul grâului, acestea nu au bază legală pentru a se pretinde că obţinerea subvenţiilor la un preţ majorat cu asemenea cheltuieli a fost legală.
În raport de aceste constatări, Curtea reţine că Decizia nr. 501/2001, pronunţată de secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, este legală şi temeinică, analizând în mod judicios aspectele deduse judecăţii şi aplicând riguros prevederile legale la speţă. Pe cale de consecinţă, recursul este nefondat şi urmează a se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC C. SA Arad împotriva deciziei nr. 501 din 8 octombrie 2002 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2573/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 2577/2003. Contencios → |
|---|
