CSJ. Decizia nr. 2585/2003. Contencios. Recurs anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2585/2003
Dosar nr. 761/2002
Şedinţa publică din 27 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC T.C. SRL a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dâmboviţa şi Garda Financiară Dâmboviţa, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea deciziei nr. 563 din 29 martie 2000 a Ministerului de Finanţe, a procesului verbal din 7 septembrie 1999 a Gărzii Financiare Dâmboviţa, a hotărârii nr. 21 din 18 octombrie 1999 a Gărzii Financiare Dâmboviţa şi a dispoziţiei nr. 8 din 2 februarie 2000 a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Dâmboviţa, pentru suma de 187.955.132 lei reprezentând majorări de întârziere aferente T.V.A.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că Decizia Ministerului Finanţelor, ca şi celelalte hotărâri emise de acele organe cu activitate jurisdicţională, precum şi procesul verbal întocmit de organul de control sunt nelegale, întrucât obligaţia de plată a sumei de 338.614037 lei stabilită în sarcina reclamantei cu titlu de T.V.A. a fost desfiinţată prin Decizia nr. 204 din 1 octombrie 1999 a Curţii de Apel Ploieşti.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 6 din 22 ianuarie 2002, a admis acţiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea deciziei nr. 563 din 29 martie 2000 a Ministerului de Finanţe, a procesului-verbal din 7 septembrie 1999 a Gărzii Financiare Dâmboviţa, a hotărârii nr. 21 din 18 octombrie 1999 a Gărzii Financiare Dâmboviţa şi a dispoziţiei nr. 8 din 2 februarie 2000 a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Dâmboviţa, pentru suma de 187.955.132 lei reprezentând majorări de întârziere aferente T.V.A.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, întrucât pentru suma stabilită în sarcina reclamantei cu titlu de T.V.A. s-a pronunţat o hotărâre irevocabilă prin anularea deciziei Ministerului de Finanţe, nu mai subzistă obligaţia de plată a reclamantei pentru majorările de întârziere pentru neplata T.V.A., nemaifiind îndeplinite condiţiile art. 34 din OG nr. 3/1992, privind T.V.A., republicată.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs Garda Financiară Dâmboviţa.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că sentinţa civilă nr. 6 din 22 ianuarie 2002 s-a dat fără judecarea pe fond a cauzei, datorită deciziei nr. 3441 din 26 octombrie 2001 a Curţii de Supreme de Justiţie care s-a pronunţat irevocabilă asupra bazei de calcul a majorărilor de întârziere în sumă de 187.955.132 lei.
Recursul este nefondat.
Prin acţiunea introductivă de instanţă, reclamanta a solicitat anularea parţială atât a deciziei nr. 1735 din 30 iulie 1999 emisă de Ministerul Finanţelor, cât şi a procesului-verbal de control seria A nr. 001153 din 17 decembrie 1998, întocmit de comisari ai Gărzii Financiare Dâmboviţa, iar prin sentinţa nr. 262 din 10 octombrie 2000 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi comercial, s-au anulat în parte ambele acte atacate.
Astfel, din cuprinsul sentinţei recurate (nr. 262/2000), rezultă că au fost anulate în parte Decizia şi procesul verbal de control contestate, în privinţa sumei de 338.614.037 lei reprezentând T.V.A., s-au menţinut celelalte măsuri dispuse prin cele două acte, s-a dispus restituirea către reclamanta SC T.C. SRL a sumei de 10.158.421 lei, reprezentând taxă de timbru achitată în procedura administrativă şi au fost obligate pârâtele să plătească reclamantei suma de 2.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Sentinţa a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 3866 din 11 decembrie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ.
Conform art. 34 din OG nr. 3/1992 privind T.V.A., republicată, „pentru neplata integrală sau a unei diferenţe din T.V.A. în termenul stabilit, cota majorării de întârziere aplicată este cea prevăzută în legislaţia referitoare la calculul şi plata sumelor datorate pentru neachitarea la termen a impozitelor şi taxelor".
Având în vedere aceste dispoziţii legale, în mod corect, instanţa de fond a reţinut că, întrucât pentru suma de 338.614.037 lei stabilită în sarcina reclamantei cu titlu de T.V.A., s-a pronunţat o hotărâre irevocabilă, prin anularea deciziei Ministerului Finanţelor şi, implicit a procesului verbal contestat, obligaţia de plată nu mai subzistă în sarcina reclamantei, nici pentru plata majorărilor de întârziere.
Cât priveşte susţinerea recurentei potrivit căreia hotărârea nr. 6 din 22 ianuarie 2002 s-a dat fără judecarea în fond a cauzei, urmează a se constata că, într-adevăr, contestaţia în anulare a fost admisă împotriva deciziei nr. 3441 din 26 octombrie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ, dar pe fond, după judecarea recursului, acesta a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 3866 din 11 decembrie 2002 a aceleiaşi instanţe supreme, stabilindu-se în mod irevocabil că măsurile din procesul verbal atacat referitoare la suma de 338.614.037 lei sunt ilegale, procesul verbal, ca şi Decizia Ministerului Finanţelor fiind anulate în privinţa acestei sume şi pe cale de consecinţă şi a majorărilor de întârziere aferente.
Examinând şi din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa nici unui motiv de casare, recursul declarat de Garda Financiară Dâmboviţa, urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Garda Financiară Dâmboviţa împotriva sentinţei civile nr. 6 din 22 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2002.
| ← CSJ. Decizia nr. 258/2003. Contencios.. Stabilirea competenţei | CSJ. Decizia nr. 2586/2003. Contencios. Anulare decizie U.A.R.... → |
|---|
