CSJ. Decizia nr. 2610/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2610/2003
Dosar nr. 2690/2002
Şedinţa publică din 8 iulie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 13 octombrie 1999, reclamanta, S. C.T. SA Bucureşti a solicitat anularea deciziei nr. 2230/1999 a Ministerului Finanţelor şi a Notei de constatare nr. 300471/1999 a Administraţiei Finanţelor Publice a sectorului 2 Bucureşti privind obligarea la plata sumelor de 484.919.568 lei diferenţă impozit pe profit pentru anul 1994 şi 1.381.390.378 lei majorări de întârziere aferente.
Prin sentinţa civilă nr. 807/2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, pronunţată în fond după casarea sentinţei civile nr. 349/2001 a aceleiaşi instanţe de către Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 1338/2002, acţiunea a fost admisă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recursuri în termen Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti, Administraţia Finanţelor Publice a sectorului 2 Bucureşti şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În motivarea recursurilor s-a arătat că instanţa a apreciat greşit că reclamanta a aplicat corect dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 12/1991, deoarece din profit nu se poate reinvesti o sumă mai mare decât cea rezultată din repartizarea profitului pentru Fondul de dezvoltare conform bilanţului contabil.
Verificând cauza în funcţie de motivul recursurilor formulate în lumina dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată că sentinţa este legală şi temeinică.
Din conţinutul raportului de expertiză efectuat în cauză, din răspunsurile expertului contabil la obiecţiunile formulate de Administraţia Finanţelor Publice sector 2 Bucureşti şi din actele depuse de reclamantă, se reţine că diferenţa de impozit pe profit de 484.919.568 lei stabilită de organele fiscale este greşită, pentru că nu s-au avut în vedere Instrucţiunile nr. 3614/1991 ale Ministerului Finanţelor Publice date în aplicarea Legii nr. 12/1991, conform art. 21 din lege.
Potrivit Cap. III, pct. 2 alin. (3) din Instrucţiunile nr. 3614/1991 ale Ministerului Finanţelor „se admite ca profit utilizat în anul curent pentru investiţii suma rezultată după scăderea din totalul cheltuielilor efective cu lucrările de investiţii executate, a celorlalte surse de finanţare a investiţiilor, respectând soldul existent la începutul anului cu această destinaţie, inclusiv reducerea de impozit aferentă profitului utilizat pentru investiţii în anul precedent, precum şi sursele constituite în cursul anului cu această destinaţie, inclusiv reducerea de impozit aferentă profitului utilizat pentru investiţii în anul precedent, precum şi sursele constituite în cursul anului în acest scop pe seama veniturilor obţinute din valorificarea materialelor rezultate din fondurile fixe scoase din funcţiune, din vânzarea fondurilor fixe, a fondului de amortizare, a sumei cuprinse în costuri pentru recuperarea cheltuielilor geologice, a altor sume de această natură".
Alin. (1) al aceluiaşi articol prevede că „se consideră profit reinvestit sumele cheltuite efectiv cu aceste destinaţii, concretizate în lucrări de investiţii, a căror valoare se recuperează pe calea amortizării, potrivit legii".
Conform acestor norme, se admite ca profit utilizat în anul 1994 pentru investiţii suma care rezultă după scăderea din totalul cheltuielilor efective cu lucrările de investiţie executate de reclamantă (5.855.815.945 lei), a celorlalte surse de finanţare a investiţiilor, respectiv soldul existent la începutul anului cu această destinaţie, inclusiv reducerea de impozit aferentă profitului utilizat pentru investiţii în anul precedent (32.860.000 lei), precum şi sursele constituite în cursul anului în acest scop, pe seama veniturilor obţinute din valorificarea materialelor rezultate din fondurile fixe scoase din funcţiune (1.204.000 lei), din vânzarea fondurilor fixe (0 lei), a fondurilor de amortizare (1.995.982.000 lei), a sumei cuprinsă în costuri pentru reducerea cheltuielilor geologice (0 lei), a altor sume de această natură (395.865.824 lei).
În urma efectuării calculului, pe baza enunţului de mai sus, expertul a arătat că suma admisă ca profit utilizat este de 3.229.904.121 lei, iar impozitul pe profit a fost calculat în mod corect de către reclamantă.
Aşadar, în baza Instrucţiunilor nr. 3614/1991, Cap. III, pct. 2 alin. (3), Instrucţiuni emise de Ministerul Finanţelor în conformitate cu dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 12/1991, suma admisă ca profit utilizat, la care trebuie să se aplice procentul pentru reducerea cu 50% a profitului reinvestit prevăzut de dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 12/ 1991, este precis determinată din enunţul textului, din care rezultă că pe lângă profitul repartizat pentru investiţii se mai cuprind sursele atrase şi utilizate în acest scop.
Ca urmare, suma la care trebuie să se aplice procentul de reducere cu 50% menţionat de art. 9 din Legea nr. 12/1991, este profitul admis ca utilizat în anul 1994 pentru investiţii, determinat conform Instrucţiunilor nr. 3614/1991 pentru aplicarea Legii nr. 12/1991, aşa cum a fost calculat în raportul de expertiză contabilă şi aşa cum în mod corect reclamanta a calculat facilitatea pe care Legea nr. 12/1991 i-a permis-o.
Pentru considerentele expuse recursurile vor fi respinse ca nefondate, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică a sentinţei conform dispoziţiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti şi Administraţia Finanţelor Publice sector 2 Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 807 din 12 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 261/2003. Contencios.. Stabilirea competenţei | CSJ. Decizia nr. 2613/2003. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
