CSJ. Decizia nr. 2620/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2620/2003
Dosar nr. 1000/2003
Şedinţa publică din 16 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 29 ianuarie 2003, reclamanta B.M.D. a solicitat anularea hotărârii nr. 4053 din 7 ianuarie 2003, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor şi obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că s-a născut în perioada când părinţii săi erau strămutaţi, dobândind acelaşi statut cu al acestora şi, în consecinţă, beneficiază de prevederile actului normativ invocat.
Curtea de Apel Oradea, prin sentinţa civilă nr. 99/CA/2003 – P din 24 februarie 2003, a admis acţiunea, a anulat hotărârea atacată şi a obligat autoritatea pârâtă să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susţinut, în esenţă, că reclamanta nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000, deoarece la momentul strămutării părinţilor săi, aceasta nu era născută şi, ca urmare, nu avea domiciliu de unde să fi fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, din motive etnice.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetăţenie română care, în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, au avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin HG nr. 127/2002 au fost asimilate persoanelor strămutate şi cele refugiate.
Textele legale au avut în vedere persecuţia din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetăţenie română. Copiii acestor persoane, născuţi în perioada de refugiu sau strămutare, au suferit aceleaşi privaţiuni ca şi părinţii lor şi nu există nici o raţiune ca acestor copii să nu li se acorde drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999.
Cum reclamanta s-a născut la 26 februarie 1943, în Deva, judeţul Hunedoara, după refugiul părinţilor săi din localitatea Dej, judeţul Cluj, în anul 1940, instanţa de fond a apreciat în mod corect că acesteia îi sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 189/2000.
În consecinţă, pentru considerentele de mai sus, recursul urmează a fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de casare de ordine publică a sentinţei, conform dispoziţiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr. 99/CA/2003 – P din 24 februarie 2003 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 16 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 262/2003. Contencios.. Stabilirea competenţei | CSJ. Decizia nr. 2621/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
