CSJ. Decizia nr. 2616/2003. Contencios. Anulare dispozitie M.I. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2616/2003
Dosar nr. 3035/2002
Şedinţa publică din 16 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 30 mai 2002, reclamantul M.K. a solicitat anularea dispoziţiei nr. 4551 din 14 mai 2002 emisă de Ministerul de Interne, Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei – Direcţia pentru Străini şi Probleme de Migrări, prin care s-a refuzat prelungirea vizei de şedere în ţară. S-a solicitat, totodată, obligarea pârâtei de a prelungi viza de acordare pentru investitori, reclamantul arătând că se află de 9 ani în România şi este asociatul unic al SC B.C. SRL.
Prin sentinţa civilă nr. 889/2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, acţiunea a fost respinsă, reţinându-se că nu sunt întrunite cerinţele legale pentru prelungirea vizei de şedere în ţară.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinice.
În motivarea recursului s-a arătat că reclamantul are calitatea de investitor, desfăşoară activitate de comerţ în Piaţa Obor, nu a comis fapte penale sau contravenţionale şi are mijloace de existenţă.
Verificând cauza în funcţie de motivarea recursului, în baza art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat.
Din probele administrate în cauză rezultă că recurentului i-a fost acordată în mod legal viza de ieşire din ţară. Acesta nu a prezentat dovezi din care să rezulte că realizează un venit lunar de 500 dolari SUA, iar punctul de lucru al societăţii comerciale la care este asociat, nu este înregistrat la Oficiul Registrului Comerţului al municipiului Bucureşti.
Nefiind respectate condiţiile impuse de dispoziţiile art. 28 lit. e) pct. 2 şi de art. 29 alin. (1) lit. a) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 123/2001 privind regimul străinilor în România, aprobate prin HG nr. 476/2001 şi având în vedere dispoziţiile art. 18 alin. (2), raportat la art. 11 lit. a) din Legea nr. 123/2001, măsura dispusă de autoritatea pârâtă este legală.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică a sentinţei conform dispoziţiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.K. împotriva sentinţei civile nr. 889 din 3 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2613/2003. Contencios. împotriva deciziei... | CSJ. Decizia nr. 262/2003. Contencios.. Stabilirea competenţei → |
|---|
