CSJ. Decizia nr. 2622/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2622/2003
Dosar nr. 1002/2003
Şedinţa publică din 16 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Casa Judeţeană de Pensii Timiş, prin reprezentanţii săi legali, a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 16 a Curţii de Apel Timişoara, pronunţată în şedinţa publică de 28 ianuarie 2003, privind pe intimata HGR.
În motivarea recursului s-a arătat că prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, reclamanta-intimată HGR. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Timiş, pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună anularea hotărârii nr. 3811 din 5 decembrie 2002 şi obligarea instituţiei să emită o nouă hotărâre, prin care să i se recunoască calitatea de beneficiară a drepturilor conferite de Legea nr. 189/2000.
Instanţa sesizată a admis acţiunea prin sentinţa civilă nr. 16 din 28 ianuarie 2003, pe care o consideră netemeinică şi nelegală, deoarece dă o eronată interpretare a probatoriului cauzei, cât şi a legislaţiei privitoare la acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive etnice, cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945.
În raport cu cele arătate, se învederează instanţei că urmare a examinării actelor depuse la dosarul administrativ, înregistrat pe numele reclamantei-intimate, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Judeţene de Pensii Timiş a constatat că în conformitate cu dispoziţiile art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, din motive etnice, conform cărora: „prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr.1 89/2000, cu modificările ulterioare, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. În această categorie se includ şi persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral". Or, intimata nu dovedeşte calitatea de persoană strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, nefiind îndrituită să beneficieze de prevederile art. 1 al acestui act normativ, întrucât este născută la data de 29 ianuarie 1943 în Comăniţa, judeţul Olt, iar părinţii reclamantei au fost strămutaţi din localitatea Cristotel, judeţul Sălaj, în luna septembrie 1940, conform carnetului de muncă seria AB nr. 259947, al mamei D.E.
Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, în mod corect, a reţinut că reclamanta-intimată nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 şi art. 2 din HG nr. 127/2002, întrucât în luna septembrie 1940, când s-au strămutat părinţii săi, petenta nici nu era concepută, astfel că nu se poate prezuma că beneficiază de acelaşi statut ca şi părinţii săi, născându-se la un interval de 28 luni de la strămutare.
De asemenea, s-a solicitat să se observe că prin emiterea hotărârii nr. 3811 din 5 decembrie 2002, Casa Judeţeană de Pensii Timiş, a ţinut seama de Precizările nr. 3233 din 12 septembrie 2002 emise de Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, Direcţia îndrumare şi coordonare pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, potrivit cărora: „de prevederile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, coroborate cu cele ale art. 654 C. civ., beneficiază şi copiii născuţi în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau concepuţi înainte sau în timpul strămutării şi născuţi după strămutarea părinţilor în acea localitate", coroborate cu Precizările nr. 3423 din 26 septembrie 2002 emise de Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, Direcţia îndrumare şi coordonare pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, care menţionează că prin sintagma „concepuţi înainte sau în timpul strămutării şi născuţi după strămutarea părinţilor" se referă doar la copiii care s-au născut la un interval de maxim 300 de zile de la data la care începe perioada de strămutare a părinţilor, conform Codului familiei care stipulează că perioada concepţiei este cuprinsă între a 180-a zi şi a 300-a zi dinaintea naşterii copilului.
În concluzie, apreciază că reclamanta-intimată ar fi putut beneficia de drepturile conferite de Legea nr. 189/2000, doar în cazul în care s-ar fi născut în intervalul de 300 zile de la data refugiului părinţilor săi.
În drept, s-au invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pe dispoziţiile Legii nr. 189/2000, privind aprobarea OG nr. 105/1999, pentru modificarea şi completarea Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, din motive etnice.
Faţă de considerentele expuse, s-a cerut admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanţe şi respingerea acţiunii reclamantei.
Recursul este nefondat.
Pentru solicitarea modificării sentinţei pronunţate de prima instanţă, recurenta aduce ca argumente, o serie de precizări emise de Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, ce adaugă la lege şi sunt de natură a anihila în mod nejustificat, dreptul reclamantei, născută, indubitabil, la 29 ianuarie 1943 în localitatea Comăniţa, judeţul Olt, din părinţii D.V. şi D.E., refugiaţi din Ardealul de Nord, în urma Dictatului de la Viena, drept consfinţit prin Decretul-lege nr. 118/1990.
Cum, prin acte cu putere juridică inferioară nu se poate adăuga la lege şi nu se pot anihila drepturi dobândite legitim, prin prevederile unei legi, Curtea va trebui să constate că reclamanta, născută în timpul refugiului părinţilor săi, a dobândit, încă de la naştere, statutul de refugiat, ca şi părinţii săi, încât trebuie să beneficieze de actele reparatorii ale statului român, stabilite prin Legea nr. 189/2000, aşa cum, corect s-a stabilit prin sentinţă.
În raport cu cele arătate, urmează a se observa că recursul de faţă apare ca nefondat şi va trebui respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Timiş împotriva sentinţei civile nr. 16 din 28 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2621/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 2627/2003. Contencios.. Contestaţie în anulare → |
|---|
