CSJ. Decizia nr. 2656/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2656/2003
Dosar nr. 1043/2003
Şedinţa publică din 17 septembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiune în contencios administrativ, astfel cum a fost precizată, reclamanta SC L. SRL Arad a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice şi Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Arad, anularea deciziei nr. 1049 din 11 iulie 2001 şi a procesului-verbal nr. 12 din 9 februarie 2001, privind obligarea societăţii de a vira la bugetul de stat suma de 1.254.785.543 lei reprezentând majorări de întârziere aferente T.V.A.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în mod greşit a fost obligată la plata sumei de 1.254.785.543 lei, reţinându-se că nu a achitat debitul în sumă de 1.480.232.157 lei până la data de 31 octombrie 2000, conform prevederilor OUG nr. 163/2000, în condiţiile în care, în realitate, societatea a achitat debitul respectiv, precum şi în plus suma de 50.000.000 lei, organele de control omiţând a lua în considerare ordinele de plată nr. 112 din 21 septembrie 2000 şi nr. 115 din 3 octombrie 2000.
Prin sentinţa civilă nr. 6 din 21 ianuarie 2003, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea în contencios administrativ (astfel cum a fost precizată) a reclamantei SC L. SRL Arad şi a anulat Decizia nr. 1049 din 11 iulie 2001 a Ministerului Finanţelor Publice şi procesul-verbal nr.12 din 9 februarie 2001 al Administraţiei Finanţelor Publice Arad privind obligarea reclamantei de a vira la bugetul de stat 1.254.785.543 lei, reprezentând majorări de întârziere aferente T.V.A.
A obligat pârâţii să-i plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 8.441.500 lei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a îndeplinit condiţiile cumulative prevăzute de art. 4 şi 6 din OUG nr. 163/2000, astfel că nu datorează majorările de întârziere aferente T.V.A., astfel cum s-a reţinut prin actele atacate în instanţă.
Împotriva sentinţei civile sus-menţionate au declarat recurs atât Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Arad, precum şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Arad şi Ministerul Finanţelor Publice.
În motivarea recursului său, Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Arad a susţinut, în esenţă, că la data de 9 februarie 2001 (data controlului), societatea reclamantă a achitat cu Ordinul de plată nr. 11 din 9 februarie 2001, o ultimă plată în sumă de 50.000.000 lei pentru o restanţă neachitată din T.V.A. - ul de plată stabilit la data de 9 octombrie 2000, situaţie în care nu poate beneficia de prevederile OUG nr. 163/2000, din moment ce nu a respectat condiţiile stabilite, în mod imperativ, în respectivul act normativ.
S-a mai susţinut că organul de control a luat în considerare Ordinul de plată nr. 11 din 21 septembrie 2000, pentru suma de 50.000.000 lei, Ordinul de plată nr. 115 din 3 octombrie 2000, tot pentru suma de 50.000.000 lei, precum şi Ordinul de plată nr. 58 din 26 mai 1998, în sumă de 40.000.000 lei şi că expertiza dispusă în cauză de instanţă nu a fost comunicată niciodată respectivei recurente.
În recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Arad şi Ministerul Finanţelor Publice s-a susţinut, în esenţă, că societatea nu a achitat integral debitul restant la data de 19 octombrie 2000, în sumă de 1.430.232.157 lei reprezentând T.V.A., rămânând o diferenţă de 50.000.000 lei care s-a achitat în timpul controlului, cu Ordinul de plată nr. 11 din 9 februarie 2001 şi, în consecinţă, nu poate beneficia de scutire la plata majorărilor de întârziere aferente T.V.A.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului şi a normelor juridice incidente în cauză, se constată că ambele recursuri sunt nefondate.
Astfel cum rezultă din încheierea de şedinţă din 5 noiembrie 2002, toţi pârâţii au fost reprezentaţi de consilierul juridic B.P., iar instanţa a dispus amânarea judecării cauzei la 3 decembrie 2002 pentru efectuarea raportului de expertiză, acordând tuturor părţilor termenul în cunoştinţă.
Prin încheierea de şedinţă din 3 decembrie 2002, pârâţii au fost prezentaţi de consilierul juridic M.B., iar instanţa a dat termen în cunoştinţa tuturor părţilor, pentru a se studia raportul de expertiză şi pentru eventuale obiecţiuni.
Cu toate că raportul de expertiză fusese depus la dosar anterior termenului din 3 decembrie 2002, iar reprezentanta pârâţilor cunoştea acest lucru, fiind prezentă la termenul respectiv, pârâţii nu au depus diligenţe pentru a studia raportul de expertiză şi pentru a formula obiecţiuni.
În consecinţă, susţinerile recurentei Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Arad, în sensul că nu a putut formula obiecţiuni cu privire la constatările expertului, precum şi invocarea prevederilor art. 86 alin. (1) şi ale art. 208 alin. (1) C. proc. civ., sunt neîntemeiate.
Potrivit art. 4 din OUG nr. 163/2000, majorările de întârziere aferente importurilor şi taxelor datorate bugetului de stat, restante la data intrării în vigoare a ordonanţei, 19 octombrie 2000, se scutesc la plată dacă debitele care le-au generat, s-au plătit până la data de 31 octombrie 2000.
Art. 6 din acelaşi act normativ prevede şi condiţia cumulativă cu cea din art. 4, ca debitele bugetare cu termene de plată scadente începând cu 19 octombrie 2000, data intrării în vigoare a ordonanţei, să fie, de asemenea, achitate până la data de 29 decembrie 2000, inclusiv.
Din concluziile raportului de expertiză aflat la dosar rezultă că societatea reclamantă a achitat integral T.V.A. scadentă la 19 octombrie 2000, până la termenul limită prevăzut de OUG nr. 163/2000 – 29 octombrie 2000.
Se mai reţine că organele de control au stabilit obligaţiile societăţii către bugetul de stat pornind de la date eronate şi ignorând Ordinul de plată nr. 58 din 26 mai 1998, prin care aceasta a achitat la buget suma de 40.000.000 lei în două tranşe, în mai şi iunie 1998, sumă care a fost omisă din situaţia întocmită cu ocazia verificării SC L. SRL.
Prin procesul-verbal de control nr. 12 din 9 februarie 2001, întocmit de Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Arad, se refuză scutirea societăţii de la plata majorărilor de întârziere la T.V.A., pe motivul că aceasta nu a achitat suma de 50.000.000 lei în contul T.V.A. până la data de 31 decembrie 2000.
Organul de control nu a luat, însă, în calcul cele 2 Ordine de plată pentru câte 50.000.000 lei, respectiv Ordinul de plată nr. 112 din 20 septembrie 2000 şi Ordinul de plată nr. 115 din 3 octombrie 2000.
În consecinţă, în mod întemeiat, instanţa de fond a reţinut că societatea reclamantă a îndeplinit condiţiile cumulative prevăzute de art. 4 şi 6 din OUG nr. 163/2000 şi că nu datorează majorările de întârziere aferente T.V.A., astfel cum s-a reţinut prin procesul-verbal de control nr. 12 din 9 februarie 2001 şi prin Decizia Ministerului Finanţelor Publice nr. 1049 din 11 iulie 2001.
Având în vedere considerentele prezentate, recursurile declarate în cauză urmează să fie respinse ca nefondate, iar în temeiul art. 274 C. proc. civ., recurenţii pârâţi vor fi obligaţi să plătească societăţii intimate suma de 15.000.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorar avocaţial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Arad, precum şi de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Arad şi Ministerul Finanţelor Publice, împotriva sentinţei civile nr. 6 din 21 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondate.
Obligă recurenţii la plata sumei de 15.000.000 lei cheltuieli de judecată către SC L. SRL Arad.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2655/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 2658/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
