CSJ. Decizia nr. 2659/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2659
Dosar nr. 1061/200.
Şedinţa publică din 17 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 9 ianuarie 2003 reclamantul M.R. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Timiş contestând hotărârea nr. 3126 din 3 decembrie 2002 a Comisiei pentru aplicarea Legea nr. 189/2000 prin care i s-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiar al acestei legi, deşi s-a născut în perioada refugiului părinţilor săi din Bulgaria, dobândind astfel statutul acestora de refugiaţi.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 44 din 25 februarie 2003 a admis acţiunea reclamantului, a anulat hotărârea nr. 3126 din 3 decembrie 2002 şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, reţinând, în esenţă, că acesta, născut în timpul refugiului părinţilor săi a dobândit din momentul naşterii sale acelaşi statut ca şi aceştia.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, criticând-o pentru nelegalitate.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta susţine că soluţia este nelegală întrucât nici OG nr. 105/1999, nici Legea nr. 189/2000, nici HG nr. 127/2002 nu conţin reglementări exprese referitoare la drepturile persoanelor născute în timp ce părinţii lor erau strămutaţi sau refugiaţi.
Mai mult, recurenta a arătat că s-au respectat şi precizările nr. 3233/2002 şi nr. 3423/2002 emise de Casa Naţională de Pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, potrivit cărora persoanele născute peste intervalul de maxim 300 de zile de la data la care începe perioada de strămutare (refugiu) a părinţilor nu pot beneficia de acelaşi statut cu aceştia.
Examinând sentinţa atacată în raport cu toate criticile formulate, cu probele administrate în cauză şi cu toate dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul nu este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Este necontestat faptul că intimatul-reclamant s-a născut la 15 octombrie 1943 în comuna Cobadin, judeţul Constanţa, unde părinţii săi s-au refugiat din judeţul Caliacra, la data de 15 septembrie 1940.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei, rezultă că atât obiectul cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Intimatul-reclamant se încadrează în situaţia expusă, fiind născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, împărtăşind suferinţele familiei, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Nu poate fi împărtăşit punctul de vedere al recurentei –pârâte cu privire la copiii născuţi în timpul călătoriei sau în maxim 300 de zile de la data refugiului pentru că astfel s-ar crea o discriminare între aceşti copii şi cei născuţi ulterior (până la 6 martie 1945), întrucât şi aceştia au suportat aceleaşi privaţiuni, ca de altfel toate persoanele refugiate, iar un astfel de tratament juridic discriminatoriu nu este prevăzut în nici unul din actele normative ce reglementează drepturile persoanelor refugiate.
Aşa fiind, nu pot fi avute în vedere „precizările" invocate de către recurentă, care adaugă la lege şi care, mai mult nu sunt în concordanţă cu sensul şi scopul legii, cu spiritul acesteia.
În considerarea celor expuse, sentinţa atacată este legală şi temeinică, urmând ca, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Timiş împotriva sentinţei civile nr. 44 din 25 februarie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 17 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2658/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 2660/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
