CSJ. Decizia nr. 2826/2003. Contencios. Refuz solutionare cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2826/2003
Dosar nr. 3193/2002
Şedinţa publică din 26 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Ţ.C., în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice, Comisia Centrală pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998, privind despăgubirile din Cadrilater, Prefectura municipiului Bucureşti, Comisia Municipală a Prefecturii municipiului Bucureşti, pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 privind despăgubirile moştenitorilor strămutaţi din Cadrilater, a solicitat a se constata refuzul nejustificat al pârâţilor de a-i soluţiona cererile privind dreptul de a primi despăgubiri, actualizate în baza Legii nr. 9/1998 şi obligarea pârâţilor la plata a un miliard lei, daune morale.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 952 din 17 octombrie 2002, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Instanţa a reţinut că acţiunea reclamantului este admisibilă în baza art. 1 din Legea nr. 29/1990, dar că nu există un refuz nejustificat de soluţionare. Aceasta, deoarece, în cauză, pârâţii au răspuns reclamantului la cererile formulate, arătând că soluţionarea cererilor formulate în baza Legii nr. 9/1998 privind despăgubirile, se soluţionează în funcţie de înregistrarea lor şi în raport de complexitatea actelor depuse.
S-a mai reţinut că reclamantul nu a contestat în baza art. 1 din Legea nr. 29/1990, hotărârea nr. 1574/2002, aceasta fiind contestabilă conform art. 4 din cuprinsul hotărârii, la Comisia Centrală de Aplicare a Legii nr. 9/1998 din cadrul Ministerului Finanţelor şi în condiţiile speciale revăzute de Legea nr. 9/1998.
Considerând hotărârea netemeinică şi nelegală, reclamantul a declarat recurs şi a solicitat admiterea lui, casarea sentinţei şi trimiterea spre rejudecare la instanţa competentă.
Se arată că fiind bolnav, a fost în imposibilitate să-şi facă apărările, că hotărârea nr. 1574/2002 a atacat-o, dar nu cunoaşte modul de soluţionare, susţine necompetenţa curţii de apel în soluţionarea cauzei şi precizează că, în mod greşit, instanţa a respins cererea de conexare cu dosarul nr. 27/1999 a Curţii de Apel Bucureşti.
Recursul este nefondat.
Prin acţiunea formulată împotriva pârâţilor, Ţ.C. a solicitat a se constata refuzul nejustificat al acestora, de a-i soluţiona cererile privind dreptul de a primi despăgubiri, actualizate în baza Legii nr. 9/1998 şi obligarea lor la plata daunelor morale de un miliard de lei.
La dosar, reclamantul a depus şi hotărârea nr. 1574/2002, prin care i s-au fixat compensaţii băneşti conform Legii nr. 9/1998, de 190.339.661 lei şi a arătat că a contestat-o la Ministerul Finanţelor, dar nu a primit recurs.
Instanţa i-a pus în vedere reclamantului să-şi precizeze acţiunea şi să indice care este actul administrativ contestat sau actul pe care îl consideră refuz nejustificat de rezolvare a unei cereri privind un drept recunoscut de lege, dar reclamantul nu s-a prezentat.
În situaţia dată, legal, s-a pornit de la refuzul nejustificat al pârâţilor de a-i soluţiona cererile de despăgubiri, întemeiate pe Legea nr. 9/1998.
Faţă de obiectul acţiunii, competenţa revenea curţii de apel, pentru că era vorba de un refuz din partea unui organ administrativ central (art. 3 pct. 1 C. proc. civ.) şi nu de plângerea împotriva unei hotărâri a unei instituţii sau autorităţi locale (art. 2 pct. c C. proc. civ.).
Cum s-a constatat că nu este un refuz nejustificat, pârâţii au comunicat că soluţionarea cererilor formulate în baza Legii nr. 9/1998 privind despăgubirile, se soluţionează în funcţie de înregistrarea lor şi în raport de complexitatea actelor depuse, în mod temeinic şi legal, instanţa a reţinut că sunt întrunite cerinţele art. 1 din Legea nr. 29/1990 şi a respins acţiunea.
Cererea de conexare cu dosarul nr. 27/1999 a curţii de apel nu era relevantă pentru soluţionarea cauzei, astfel că, justificat, a fost respinsă de instanţă.
Având în vedere inexistenţa unor motive de casare, de ordine publică, care ar putea fi invocate din oficiu conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat în baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ţ.C. împotriva sentinţei civile nr. 952 din 17 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2825/2003. Contencios. Refuz comunicare... | CSJ. Decizia nr. 2828/2003. Contencios. Anulare decizii U.A.R.... → |
|---|
