CSJ. Decizia nr. 2922/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2922/2003
Dosar nr. 15772003
Şedinţa publică din 30 septembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 491/CA/2003, reclamanta S.A., în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Bihor, a solicitat anularea hotărârii nr. 3453 din 13 decembrie 2002, emisă de pârâtă şi obligarea la recunoaşterea calităţii de beneficiară a OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin sentinţa civilă nr. 107//CA din 3 martie 2003, s-a admis acţiunea s-a anulat hotărârea nr. 3453/2002, emisă de pârâtă, care a fost obligată să recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a avut în vedere:
Strămutarea din localitatea de domiciliu, în altă localitate, pe criterii etnice, constituie o modalitate de persecuţie etnică care a durat pe întreaga perioadă a strămutării, constând în privarea de folosinţa locuinţei sale şi a tuturor bunurilor din localitatea de domiciliu şi obligaţia de a accepta condiţiile din localitatea de strămutare.
În acest sens s-a apreciat că şi copiii născuţi în localitatea în care părinţii au fost strămutaţi, au acelaşi statut cu părinţii lor, respectiv au suportat persecuţii etnice pe toată perioada strămutării, sinonimă cu refugiul şi care este cuprinsă între data naşterii lor şi retrocedarea pământului românesc, când a încetat motivul strămutării.
Precizările Casei Naţionale de Pensii, prin care s-au enumerat limitativ persoanele exceptate, nu au caracterul unui act normativ.
Împotriva sentinţei a formulat recurs Casa Judeţeană de Pensii Bihor, criticând-o astfel:
Reclamanta nu era născută la data strămutării prinţilor şi ca atare, nu avea un domiciliu de unde să fi fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu, din motive etnice, aşa cum prevede limitativ art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
În legea citată nu se prevede „stabilirea domiciliului obligatoriu", ca situaţie distinctă de acordarea drepturilor.
Condiţia de acordare a drepturilor menţionate mai sus, este ca persoana să fi existat la momentul strămutării, cu capacitate juridică.
De asemenea, legislaţia română nu recunoaşte capacitatea de folosinţă şi nici de domiciliu, în favoarea fătului conceput, singura excepţie fiind în materia succesiunii.
Analizându-se actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Este adevărat că reclamanta s-a născut în perioada strămutării domiciliului părinţilor săi, însă nu există în prevederile Legii nr. 189/2000, cu completările şi modificările ulterioare, o excepţie privind această categorie de persoane, precizările Casei Naţionale de Pensii nu pot adăuga la lege.
Pe de altă parte, de la momentul naşterii, pe toată perioada strămutării, reclamanta a suportat acelaşi regim datorită persecuţiei etnice, care a fost motivul strămutării, fiind asimilat statutul său, cu al părinţilo, aşa cum a subliniat instanţa de fond.
Constatându-se recursul nefondat, se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor, împotriva sentinţei civile nr. 107/CA/2003 - P din 3 martie 2003 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2921/2003. Contencios. Anulare viza de iesire... | CSJ. Decizia nr. 2923/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
