CSJ. Decizia nr. 2940/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2940
Dosar nr. 1366/200.
Şedinţa publică din 30 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Ordinul nr. 95 din 11 martie 2002 emis de Guvernatorul B.N.R., domnului L.G. i s-a retras aprobarea pentru funcţia de vicepreşedinte al B.I.D. S.A. şi a fost decăzut şi din calitatea de administrator al băncii, în temeiul art. 69 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 58/1998, modificată, întrucât deciziile adoptate au periclitat grav credibilitatea şi viabilitatea băncii, fapt ce se încadrează în prevederile art. 69 alin. (1) lit. f) din acelaşi act normativ.
L.G. a formulat contestaţie la Consiliul de administraţie al B.N.R. cu motivarea că ordinul atacat nu are obiect, întrucât la data emiterii lui, nu mai îndeplinea respectivele funcţii.
A fost emisă hotărârea nr. 34 din 15 aprilie 2002 prin care contestaţia s-a respins ca nefondată.
În esenţă, această hotărâre a reţinut că, încetarea mandatului lui L.G. a operat la data de 11 martie 2002, când adunarea generală extraordinară a acţionarilor B.I.D. S.A. a hotărât ca administrarea băncii să se efectueze de S.C. R.I. S.A. şi a ratificat mandatul dat de Consiliul de administraţie al băncii, prim-vicepreşedintelui C.C. şi vicepreşedintelui L.G. şi R.N., să semneze valabil, în numele băncii toate actele, până la numirea noilor conducători ai acestei bănci.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs L.G., în conformitate cu prevederile art. 83 alin. (2) din Legea nr. 58/1998, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Se susţine că:
- hotărârea nu cuprinde menţiunile strict necesare din punct de vedere procedural, pentru a permite instanţei să aprecieze asupra valabilităţii sale;
- în raporturile cu B.I.D. SA, calitatea sa de administrator şi conducător al băncii a încetat la data de 8 martie 2002, în conformitate cu prevederile art. 1552 C. civ., prin renunţarea la mandat;
- sancţiunea aplicată de B.N.R. este ilegală şi pentru lipsa obiectului şi finalităţii sale, aprobarea B.N.R. fiindu-i acordată numai pe perioada îndeplinirii mandatului, astfel încât la data de 8 martie 2002, data renunţării la mandat, aprobarea şi-a pierdut orice valabilitate, prin urmare B.N.R. nu putea retrage o aprobare care nu mai producea nici un efect.
Referitor la temeinicia actului administrativ atacat se arată că deficienţele constatate prin actul de control din 20 iulie 2001 au avut caracter izolat şi nu au avut consecinţe deosebite asupra indicatorilor financiar-contabili şi de prudenţă bancară.
Recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la primul motiv de casare prin care se susţine că hotărârea nr. 34/2002 nu conţin nici o menţiune privind numărul membrilor prezenţi, susţinerile lor şi numărul de voturi cu care a fost adoptată, fiind lovită de nulitate, se constată că aceasta este neîntemeiată. Hotărârea a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 58/1998, modificată şi ale Legii nr. 101/1998 privind statutul B.N.R., modificată, fiind adoptată în prezenţa tuturor membrilor Consiliului de administraţie cu unanimitate de voturi, aşa cum rezultă din încheierea nr. 7 din 5 aprilie 2002 privitoare la susţinerile recurentului, încetarea raportului juridic de mandat urmează a fi examinate în contextul în care raportul juridic dedus judecăţii nu este un raport de natură civilă sau comercială, întrucât priveşte măsurile luate împotriva recurentului de către B.N.R. ca autoritate de supraveghere şi control în temeiul prevederilor Legii nr. 58/1998 şi ale Legii nr. 101/1998.
Având în vedere însă motivele invocate în recurs, privind încetarea mandatului de administrator şi de conducător a lui L.G. se impune lămurirea acestei probleme.
Recurentul însuşi, prin adresa nr. 40/VII/2 din 7 martie 2002, „notifică renunţarea la exercitarea mandatului de administraţie şi conducător al băncii, începând cu 8 martie 2002, notificare adresată Adunării generale a acţionarilor.
De asemenea, din hotărârea nr. 5 din 11 martie 2002 a Adunării generale extraordinare a acţionarilor B.I.D. SA rezultă că mandatul administratorilor şi conducătorilor băncii a încetat începând cu 11 martie 2002, când s-a numit un alt administrator şi când au fost ratificate toate actele semnate de aceştia, până la această dată, operând totodată şi descărcarea de gestiune.
Susţinerea recurentului potrivit căreia, la data emiterii Ordinului Guvernatorului nr. 95/2002 nu mai era în funcţie este contrazisă chiar de către acesta prin scrisoarea adresată B.N.R., Guvernatorului M.I. la 20 martie 2002 în care recunoaşte că renunţarea la exercitarea mandatului de administrator al băncii a fost transmisă B.N.R. cu scrisoare nr. 50/VIII/2 din 13 martie 2002, dată la care ordinul contestat fusese emis de două zile.
Potrivit dispoziţiilor art. 69 lit. d) şi e) ale Legii bancare nr. 58/1998, în situaţia în care B.N.R. constată că administratorii, directorii executivi sau cenzorii unei bănci se fac vinovaţi de neraportarea, raportarea cu întârziere sau raportarea de date eronate privind indicatorii de prudenţă bancară şi alţi indicatori prevăzuţi de B.N.R. şi de nerespectarea măsurilor stabilite prin actele de control, poate aplica sancţiunile prevăzute în alin. (2) lit. d) şi e) respectiv retragerea aprobării date conducătorilor băncii şi retragerea autorizării băncii.
În temeiul Legii nr. 58/1998 şi ale Legii nr. 101/1998 B.N.R. are atribuţii de autorizare şi supraveghere a activităţii băncilor.
B.I.D. SA a fost autorizată de B.N.R. la data de 31 ianuarie 2000, potrivit autorizaţiei de funcţionare nr. C/000004. De la această dată şi până la finele lunii ianuarie 2002, capitalurile proprii au scăzut cu suma de 48,4 miliarde lei, în termeni normali, iar fondurile proprii şi activul net al băncii a scăzut cu suma de 34,2 miliarde lei şi respectiv 43,8 miliarde lei, datorită erorilor de management ale conducătorilor băncii, concretizate prin tranzacţiile neperformante cu acţiuni G. din toamna anului 2000; plasamentele repetate soldate cu pierderi la B.R.S. S.A. la un nivel al dobânzii cu mult mai mare decât cel practicat pentru depozite similare pe piaţa interbancară, creditul acordat G.N. care a condus la afectarea gravă a credibilităţii prin efectuarea unor operaţiuni care au creat în rândul publicului percepţia slabului management şi chiar a intenţiei de eludare a legii.
De altfel, toate aceste deficienţe au condus şi la măsura retragerii autorizării de funcţionare a B.I.D. S.A., prin Hotărârea B.N.R. nr. 28 din 29 martie 2002 şi încetarea activităţii băncii prin dizolvare.
Aşa fiind, se constată că şi motivul referitor la temeinicia actului administrativ atacat este nefondat.
Având în vedere expunerile mai sus arătate, recursul formulat de L.G. împotriva Hotărârii nr. 34/2002 a B.N.R. se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de L.G. împotriva hotărârii nr. 34 din 15 aprilie 2002 a Consiliului de administraţie al B.N.R. şi al Ordinului nr. 95 din 11 martie 2002 al Guvernatorului B.N.R., ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 294/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 2942/2003. Contencios. Anulare ordin Ministerul... → |
|---|
