CSJ. Decizia nr. 2980/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2980/2003
Dosar nr. 3052/2002
Şedinţa publică din 2 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 27 august 2002, reclamantul F.A. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Bihor şi a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta, să se dispună anularea hotărârii nr. 1475 din 13 august 2002 emisă de aceasta şi să fie obligată pârâta să îi recunoască calitatea, drepturile acordate prin OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
A susţinut că după 6 septembrie 1940, la data ocupării Ardealului, părinţii săi au fost strămutaţi în Ungaria, din localitatea de domiciliu care a fost Oradea, că această strămutare a fost aplicată cetăţenilor români care au refuzat să se refugieze în localităţi din România, care nu au fost cedate Ungariei hortyste. Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 529/CA din 10 octombrie 2002, a admis acţiunea, a anulat hotărârea criticată şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să îi recunoască reclamantului calitatea de strămutat şi să îi acorde drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999 şi Legea nr. 189/2002.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a constatat că sub noţiunea de transfer, autorităţile maghiare, după 6 septembrie 1940, instaurate în Ardeal, au strămutat în Ungaria cetăţenii români care au refuzat a părăsi domiciliile şi să se refugieze în localităţi româneşti necedate Ungariei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, criticând soluţia ca fiind nelegală, instanţa aplicând greşit legea, reclamantul şi părinţii săi nefiind strămutaţi, ci părinţii transferaţi cu serviciul în localitatea Gyomore în Ungaria, că nu este, deci, persecutat pe motive etnice.
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor cuprinse în OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, de prevederile acestor acte normative beneficiază persoana, cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, au avut de suferit persecuţii din motive etnice, prin strămutare din localitatea de domiciliu.
Cu actele şi probele administrate s-a făcut dovada că una din formele utilizate de autorităţile Ungariei hortyste de a persecuta cetăţenii români, a fost strămutarea lor, izgonirea din localităţile de domiciliu, că lucrătorii căilor ferate ce au refuzat să părăsească localităţile ocupate, localităţi unde domiciliarii au fost mutaţi forţat în Ungaria.
Reclamantul, minor fiind, a urmat părinţii strămutaţi şi care evident că au avut de suferit nu numai cu pierderea gospodăriei, dar şi prin persecuţiile aplicate românilor.
Drepturile prevăzute de actele normative sus-citate sunt drepturi compensatorii acordate ca o reparaţie pentru consecinţele negative produse ca urmare a persecuţiilor exercitate asupra celor ce au suferit strămutarea şi se cuvin tuturor celor care îndeplinesc condiţiile legii, indiferent de vârsta avută la data respectivă, adică şi copiii strămutaţi împreună cu părinţii lor.
Curtea constată că instanţa de fond, în aprecierea exactă a probatoriului, a aplicat corect legea, pronunţând o hotărâre legală, iar în consecinţă se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei nr. 529/CA/2002 – P din 10 octombrie 2002 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 octombrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 298/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 2981/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
