CSJ. Decizia nr. 2982/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2982
Dosar nr. 3115/200.
Şedinţa publică din 2 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Oradea, secţia contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 542 din 21 octombrie 2002, a admis acţiunea reclamanţilor M.I.C.A. şi M.E., în contradictoriu cu S.N.T.R., Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei şi Administraţia Patrimoniului Imobiliar din Codul Consiliului Local Oradea şi, pe cale de consecinţă:
A anulat în parte certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M.12 nr. 0045 din 17 septembrie 1998, cu privire la suprafaţa de 1001 mp înscrise în C.F. nr. 3768 Oradea, nr. top 875 şi 876 în natură terenul aferent construcţiilor situat în Oradea.
Totodată, a respins acţiunea formulată de reclamanţi împotriva pârâtei D.T. Bihor.
S-a reţinut că, certificatul de atestare a dreptului de proprietate aferent construcţiilor, a fost emis ilegal de către Ministerul Comunicaţiilor, întrucât dreptul de proprietate al statului era neclarificat şi a făcut obiectul unui litigiu.
În acelaşi timp, s-a reţinut că, potrivit C.F.3768 Oradea, nr. top 875 şi 876 suprafaţa totală de 281 stj.(echivalent cu 1001 mp) a fost intabulată în foaia de avere la poziţia 18, 19 în favoarea antecesorilor reclamanţilor, poziţie radiată în 1958 prin înscrierea dreptului de proprietate al statului în baza Decretului nr. 92/1950 la poziţia 20.
Dar, prin sentinţa civilă nr. 7808/1997 rămasă definitivă şi irevocabilă, Judecătoria Oradea a admis acţiunea reclamanţilor şi a radiat dreptul de proprietate a statului, astfel că acest teren este proprietatea reclamanţilor, cu privire la care s-a emis ilegal certificatul de atestare în favoarea S.N.T.R. S.A.
În ce priveşte excepţia tardivităţii acţiunii, invocată de pârâţi, prima instanţă a reţinut că, actul administrativ atacat nu a fost comunicat reclamanţilor, astfel că aceştia au formulat în termen acţiunea; că, înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate, nu are efecte asupra termenului prevăzut de Legea nr. 29/1990.
Împotriva sentinţei au declarat recurs Municipiul Oradea, Administraţia Patrimoniului Imobiliar, Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei şi S.N.T.R. S.A. Bucureşti, susţinând, în esenţă, că acţiunea reclamanţilor, formulată la 11 ianuarie 2002, este tardivă în raport cu data de 16 februarie 1999, când a fost înscris în cartea funciară titlu de proprietate emis în favoarea S.N.T. R. S.A.
Recursurile sunt fondate.
Potrivit art. 5 alin. (5) din Legea nr. 29/1990, în toate cazurile, introducerea cererii la instanţă nu se va putea face mai târziu de un an de la data comunicării actului administrativ a cărui anulare se cere.
În cauză, actul administrativ atacat este certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M.12 nr. 0045 din 17 septembrie 1998 emis de Ministerul Comunicaţiilor; acest certificat a fost comunicat, în mod corect, numai cu subiecţii raportului juridic de drept administrativ nominalizaţi prin atestarea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 1001 mp teren.
În ce privesc terţii, persoane fizice, actul administrativ, respectiv certificatul de atestare a dreptului de proprietate nu a fost comunicat, întrucât nu există nici o prevedere legală în acest sens.
În condiţiile date, pentru terţi, termenul pentru a ataca certificatul de atestare a dreptului de proprietate a început să curgă de la data la care acesta a devenit opozabil erga omnes.
Or, pentru terţi, respectiv reclamanţi, certificatul de atestare a dreptului de proprietate a devenit opozabil la data de 16 februarie 1999, când titlu de proprietate a fost înscris în cartea funciară nr. 3768 Oradea, potrivit încheierii nr. 3013/1999.
Însă, în raport de data de 16 februarie 1999, când se prezumă că reclamanţii au luat cunoştinţă de intabularea titlului de proprietate, acţiunea formulată în instanţă la 11 ianuarie 2002 este tardivă, fiind depăşit termenul prevăzut de art. 5 alin. (5) din Legea nr. 29/1990, termen de decădere.
În consecinţă, soluţia adoptată de prima instanţă este nelegală şi netemeinică, iar recursurile fondate, urmând să fie admise, casată sentinţa şi pe fond respinsă acţiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Municipiul Oradea, Administraţia Patrimoniului Imobiliar, de Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei şi de S.N.T.R. S.A. Bucureşti împotriva sentinţei nr. 542/CA/2002 –P din 21 octombrie 2002 a Curţii de Apel Oradea.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, respinge acţiunea ca tardiv formulată.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 2 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2981/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 2982/2003. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
