CSJ. Decizia nr. 3061/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.3061
Dosar nr.1742/200.
Şedinţa publică din 7 octombrie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de R.Ş. împotriva sentinţei civile nr.14/CA din 2 februarie 2003 a Curţii de Apel Constanţa - Secţia de contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat: intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa reprezentat de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, lipsind recurentul-reclamant R.Ş..
Procedura completă.
După expunerea referatului cauzei, Curteaa constatat că pricina este în stare de judecată şi a acordat cuvântul în fond reprezentantei părţii prezente.
Procurorul a solicitat respingerea recursului ca nefondat,sentinţa instanţei de fond fiind legală şi temeinică.
După încheierea dezbaterilor pe fond s-a prezentat recurentul R.Ş. care a formulat oral concluzii în sensul admiterii recursului astfel cuma fost formulat, detaliind motivele invocate şi a depus la dosar copia deciziei civile nr.72/C/29 mai 2002 a Curţii de Apel Constanţa - Secţia civilă (filele nr.7-9).
CURTEA
Asuprarecursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 15 ianuarie 2003, reclamantul R.Ş. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa:
- anularea mandatelor de aducere emise de pârât în dosarul nr.4228/II/2/2001 pentru zilele de 29 noiembrie 2001 şi 6 decembrie 2001 şi constatarea nulităţii absolute a acestora;
- anularea raportului de expertiză medico-legală efectuat de Laboratorul medico-legal Constanţa, la cererea procurorului şi nu a preşedintelui de instanţă;
- obligarea la plata de despăgubiri în sumă de 500 milioane lei şi daune morale în cuantum de 366 milioane lei.
Motivându-şi acţiunea, reclamantul a arătat că, în baza mandatelor de aducere emise de către pârât, la datele de 29 noiembrie şi 6 decembrie 2001, afost luat cu forţa şi silit să meargă la Laboratorul de medicină legală Constanţa pentru expertizare, ceea ce i-a provocat prejudicii, întrucât are probleme de sănătate.
Având în vedere că mandatele de aducere sunt acte administrativeşi care nu i-au fost comunicate, solicită constatarea nulităţiiabsolute a acestora.
Curtea de Apel Constanţa – Secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr.14/CA din 12 februarie 2003, a respins acţiunea ca inadmisibilă, reţinând că nici mandatele de aducere, nici raportul de expertiză medico-legală (care nu a fost depus la dosar), nu sunt acte administrative în accepţiunea dispoziţiilor art.1 din Legea nr.29/1990, nefiind întrunite cerinţele prevăzute de acest text.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, în termen legal, reclamantul R.Ş., invocând prevederile art.304 pct.7-10 din Codul de procedură civilă.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a interpretat eronat actul dedus judecăţii, schimbându-i natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnical acestuia, deoarece mandatele de aducere sunt totuşi acte administrative supuse controlului judecătoresc al instanţei de contencios administrativ şi nu cum a reţinut instanţa , respectiv o modalitate de aducere a martorilor sau altor părţi carelipsesc de la judecată sau nu se prezintă în faţa organelor de urmărire penală.
Aşa cum a dovedit, recurentul nu s-a aflat în nici una dintreaceste situaţii, dimpotrivă nu a primit nici o invitaţie la organele menţionate căruia să nu-i fi dat curs.
A urmat procedura administrativă prealabilă de contestare a actelor pe care le consideră a avea natură administrativă, instanţa respingându-i în mod nelegal şi nejustificat acţiunea ca inadmisibilă.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate şi în raport cu actele dosarului şi reglementările legale incidente, Curtea constată că recursul nu este fondat.
În raport cu reglementarea de ansamblu dată Ministerului Public şi structurilor sale componente, prin dispoziţiile legii de organizare judecătorească, acesta face parte din autoritatea judecătorească şi nu din categoria organelor administraţiei publice. Prin urmare, aşa cum s-a reţinut în mod corect de către prima instanţă, actele emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa – în speţă, mandatele de aducere emise de acesta – nu pot fi supuse controlului instanţelor de contencios administrativ, nefiind întrunită condiţia impusă de art.1 din Legea nr.29/1990 privind calitatea autorităţii emitente.
Pe de altă parte, instanţa fiind sesizată cu acţiunea formulată dereclamant, avea îndatorirea, conform art.137 alin.1 din Codul de procedură civilă, să se pronunţe mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi a celor de fond, care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii. Deci, constatându-se că tipul de act ce formează obiectul litigiului nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ şi că, din această cauză acţiunea urmează a fi respinsă, nu se mai impunea nici examinarea fondului litigiului . Din acest motiv, referirea la situaţiile de fapt invocate şi la înscrisurile prezentate de recurentul-reclamant în instanţă erau inutile, fiindcă nu putea să conducă la o altă soluţie.
Aşa fiind, nu se poate reţine că instanţa a interpretat greşit actul dedus judecăţii, hotărârea este nemotivată, este lipsită de temei legal sau nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare sau unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, sentinţa fiind legală şi temeinică.
Faţă de cele expuse, Curtea constată că nici una dintre criticile formulate de recurent nu este întemeiată şi, pe cale de consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art.312 alin.1 teza a doua din Codul de procedură civilă, va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat dereclamantul R.Ş., împotriva sentinţei civile nr.14/CA din 12 februarie 2003 a Curţii de Apel Constanţa - Secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi7 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3060/2003. Contencios. La conflict negativ de... | CSJ. Decizia nr. 3064/2003. Contencios → |
|---|
