CSJ. Decizia nr. 315/2003. Contencios. Anulare decizie U.A.R. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 315/2003
Dosar nr. 1926/2002
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 15 aprilie 2002, reclamanta B.A. a chemat în judecată U.A.R., solicitând anularea deciziilor nr. 8581 din 15 decembrie 2001 şi nr. 1096 din 13 iunie 2001 şi obligarea pârâtei de a o primi în profesia de avocat, cu scutire de examen.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că actele administrative contestate sunt nelegale, argumentele invocate de pârâtă în justificarea refuzului, fiind neîntemeiate.
Astfel, avizul negativ al Baroului de Avocaţi Constanţa nu constituie un impediment pentru primirea în profesia de avocat, acest aviz având doar un caracter consultativ.
Nici cel de-al doilea motiv nu poate justifica poziţia pârâtei, limitarea dreptului de a cere primirea în profesia de avocat, în raport cu vârsta de pensionare, prevăzută de art. 28 pct. 9 din Statutul profesiei de avocat, contravenind dispoziţiilor Legii nr. 51/1995, legislaţiei în materie de pensie de asigurări sociale şi de asemenea, prevederilor constituţionale referitoare la dreptul la muncă.
La data de 9 mai 2002, reclamanta şi-a completat acţiunea, solicitând şi anularea deciziei nr. 8774 din 23 martie 2002, prin care pârâta a respins cererea de reexaminare a hotărârii anterioare, nr. 8581 din 15 decembrie 2001.
Prin sentinţa civilă nr. 69 din 23 mai 2002, Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ, a respins acţiunea, ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că solicitarea reclamantei de a fi primită în profesia de avocat, cu scutire de examen, a fost soluţionată în cadrul şi cu respectarea dispoziţiilor legale în materie.
Astfel, art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, prevede posibilitatea de a fi primită ca avocat, cu scutire de examen, persoana care a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar, consilier juridic ori jurisconsult, timp de cel puţin 10 ani. Legea permite organelor de conducere ale avocaţilor să examineze cererea, în raport cu dispoziţiile care reglementează în general primirea în profesie şi în special, drepturile şi îndatoririle avocaţilor, inclusiv ale avocaţilor pensionari şi să decidă asupra justeţei solicitării.
Statutul profesiei de avocat prevede în art. 28 alin. (9), şi condiţia formulării cererii de primire în profesie, cu cel puţin 5 ani anterior împlinirii vârstei de pensionare, în sistemul de pensii şi asigurări sociale din care face parte.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta B.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamanta a învederat că instanţa a interpretat greşit prevederile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, organele de conducere ale avocaţilor procedând la verificarea îndeplinirii cerinţelor legale, trebuind să se bazeze numai pe împrejurări legate de capacitatea profesională şi conduita solicitantului, iar nu pe criterii suplimentare ce exced cadrului legal, respectiv cele care au justifucat avizul consultativ al baroului, privind calitatea de pensionară şi bulversarea fondurilor de asigurări ale Casei de Asigurări a Avocaţilor.
Or, a precizat reclamanta, ea îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de Legea nr. 51/1995, astfel încât refuzul pârâtei de a o primi în profesie, cu scutire de examen, este nejustificat.
Cu privire la invocarea art. 28 alin. (9) din Statutul profesiei de avocat, reclamanta a arătat că aceste prevederi nu se regăsesc în cuprinsul Legii nr. 51/1995, fiind contrare dispoziţiilor constituţionale, privind dreptul la muncă şi legislaţiei pensiilor, privind exercitarea dreptului la muncă al pensionarilor.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate, precum şi potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune casarea sentinţei, iar pe fond, admiterea acţiunii.
Astfel, Curtea reţine că au fost greşit interpretate prevederile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, potrivit cărora, la cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen, cel care, anterior sau la data primirii, a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult, timp de cel puţin 10 ani.
Instanţa şi-a însuşit punctul de vedere al pârâtei, în sensul că textul sus-menţionat, fiind o excepţie de la regula primirii în profesia de avocat pe bază de examen, consacrată de art. 16 alin. (1) din lege, lasă organelor de conducere ale U.A.R., dreptul de a aprecia în ce măsură este posibilă primirea cu scutire de examen, chiar dacă sunt îndeplinite cerinţele legii.
Această interpretare, însă, contravine prevederilor legale care garantează dreptul la muncă şi posibilitatea legală a cumulării pensiei, cu venitul realizat dintr-o activitate profesională.
Organele de conducere ale pârâtei, Comisia Permanentă şi Consiliul Uniunii, constatând că sunt întrunite toate condiţiile prevăzute de Legea nr. 51/1995, nu pot refuza cererile pe motive de oportunitate, pe baza unor criterii arbitrare şi discreţionare, acordând scutirea de examen doar unor persoane agreate, fiindcă s-ar încălca principiul constituţional al egalităţii în faţa legii.
Din probele administrate în cauză rezultă că reclamanta întruneşte atât cerinţele generale pentru a profesa avocatura, cât şi condiţiile speciale impuse de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, pentru a putea fi primită în profesie, cu scutire de examen: a absolvit Facultatea de Drept în anul 1960, a lucrat în calitate de consilier juridic o perioadă mai mare de 10 ani, pensionându-se în anul 1990, după care a fost reîncadrată ca jurisconsult, până în anul 2000, nu posedă antecedente penale şi este aptă din punct de vedere medical să exercite profesia dorită.
Cât priveşte susţinerea pârâtei, în sensul că legislaţia pensiilor avocaţiale şi Statutul profesiei de avocat exclud de la beneficiul exercitării profesiei de avocat, toate persoanele pensionate din alte sisteme de asigurări sociale şi, deci reclamanta, pensionară din sistemul asigurărilor sociale de stat, nu poate fi primită în profesie, aceasta nu are suport legal.
Dispoziţiile art. 28 alin. (9) din Statutul profesiei de avocat, prevăd că persoana poate solicita primirea în profesia de avocat, cu cel puţin 5 ani anterior împlinirii vârstei de pensionare în sistemul de pensii şi asigurări sociale din care face parte.
Aceste dispoziţii, adoptate, de altfel, după depunerea de către reclamantă, a cererii de primire în profesia de avocat, instituie criterii suplimentare, adăugând condiţii care nu sunt prevăzute de Legea nr. 51/1995, astfel încât nu pot justifica respingerea solicitării de primire în profesie, cu scutire de examen.
În consecinţă, constatând că reclamanta întruneşte condiţiile şi criteriile cuprinse în Legea privind organizarea şi exercitarea avocaturii, Curtea, admiţând recursul, va casa sentinţa şi pe fond, va admite acţiunea şi va dispune anularea actelor administrative contestate şi obligarea pârâtei să emită decizie de primire a reclamantei în profesia de avocat, cu scutire de examen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de B.A., împotriva sentinţei civile nr. 69/CA din 23 mai 2002, a Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, admite acţiunea.
Anulează deciziile nr. 1096 din 13 iunie 2001 şi nr. 8581 din 15 decembrie 2001, emise de pârâtă. Obligă pârâta să emită decizie de primire a reclamantei în profesia de avocat, cu scutire de examen.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2003.
← CSJ. Decizia nr. 3148/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 3150/2003. Contencios. Anulare decizie M.M.S.S.... → |
---|