CSJ. Decizia nr. 3164/2003. Contencios. Anulare decizie M.F. si nota de constatare D.G.F.P. Bucuresti. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3164/2003
Dosar nr. 52/2003
Şedinţa publică din 14 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 12 iulie 2002, SC T.K. SRL a solicitat ca în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti, să se dispună anularea deciziei nr. 1905 din 26 noiembrie 2001, emisă de primul pârât, iar în fond admiterea contestaţiei introdusă împotriva notei de constatare nr. 6820 din 1 aprilie 1999, încheiată de inspectorii pârâtei secunde.
Pe cale de consecinţă, reclamanta a cerut exonerarea sa de obligaţia de plată la bugetul statului a sumei de 1.934.584.061 lei, reprezentând:
- 630.428.880 lei, T.V.A.;
- 1.304.105.181 lei, majorări de întârziere aferente.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 927 din 14 octombrie 2002, a respins excepţia de tardivitate a introducerii acţiunii, ridicată de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice, ca neîntemeiată.
Acţiunea reclamantei a fost admisă, cu consecinţa anulării actului administrativ-jurisdicţional şi trimiterii contestaţiei spre competentă soluţionare la aceiaşi direcţie generală.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că în lipsa unei dovezi de comunicare valabilă a deciziei ministeriale nr. 1905/2001 către societatea comercială, trebuie luată în considerare data de 27 iunie 2002, menţionată în adresa nr. 341391 din 13 iunie 2002, predată sub semnătură delegatului C.D.
Că deci, în raport de această dată, acţiunea a fost formulată în termenul legal prevăzut atât în Legea nr. 105/1997, cât şi în Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990.
Cât priveşte contestaţia împotriva notei de constatare nr. 6820 din 1 aprilie 1999, s-a apreciat că această cale administrativ-jurisdicţională a fost exercitată de agentul economic în termenul stabilit de OUG nr. 13/2001, care a început să curgă la data de 7 septembrie 2001, când s-a comunicat societăţii, somaţia de plată şi titlul executoriu.
Împotriva sentinţei au declarat recurs ambii pârâţi.
În cadrul unei critici comune, ce se regăseşte în cele două recursuri, s-a susţinut că în mod eronat prima instanţă a respins excepţia privind tardivitatea introducerii acţiunii.
Că în realitate, data comunicării deciziei nr. 1905/2001 este 26 februarie 2002 şi nu 27 iunie 2002, cum s-a reţinut în considerentele hotărârii.
Critica este neîntemeiată.
Cu xerocopiile anexate dosarului curţii de apel s-a dovedit că, comunicarea iniţială a actului administrativ-jurisdicţional către reclamanta SC T.K. SRL s-a făcut la adresa vechiului său sediu, anume în Bucureşti, sector 1. Pe dovezile de comunicare s-au aplicat ştampile poştale cu data de 26 noiembrie 2001, adică data deciziei şi data de 8 decembrie 2001, etajul 3 în loc de 9, menţionat în cuprinsul contestaţiei.
Consemnarea făcută de factorul poştal, „destinatar lipsă", atestă faptul că actul juridic nu a fost comunicat efectiv, deşi existau suficiente posibilităţi de identificare a sediului societăţii comerciale, situat în acelaşi bloc, dar la o altă scară (tronsonul V).
Pe de altă parte, procesul-verbal de afişare, prin care Ministerul Finanţelor Publice a încercat o recomunicare a deciziei sale, nu conţine date relative la numărul scării şi cel al etajului, făcând referire doar la afişarea adresei nr. 345.589 din 11 decembrie 2001, iar nu a deciziei.
De asemenea, nu au fost consemnate eventualele demersuri din partea agentului procedural, în vederea identificării noului sediu al societăţii comerciale.
În condiţiile inexistenţei unei dovezi de comunicare valabile, în mod corect, curtea de apel a luat în calcul data de 27 iunie 2002, înscrisă pe adresa nr. 341.391 din 13 iunie 2002, trimisă reclamantei şi predată delegatului său C.D., sub semnătură de primire.
Printr-un motiv de casare distinct, recurenta-pârâtă Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti a susţinut că hotărârea instanţei este nelegală şi netemeinică şi în privinţa rezolvării date contestaţiei, introdusă de societatea comercială împotriva notei de constatare nr. 6820 din 1 aprilie 1999.
În opinia sa, faţă de data comunicării acestei note, anume 11 mai 1999, contestaţia depusă abia la 19 septembrie 2001, trebuia respinsă ca tardivă.
Critica nu este întemeiată.
În motivarea deciziei nr. 1905 din 26 noiembrie 2001, a Ministerului Finanţelor Publice, s-a reţinut că nota de constatare care stabileşte creanţele financiare în sarcina reclamantei şi a declanşat litigiul dintre părţi, „a fost transmisă societăţii prin PRIORIPOST, cu recipisa din data de 11 mai 1999, aflată la dosarul cauzei, document prin care se confirmă că actul de control contestat a fost predat societăţii în data de 11 mai 1999".
Chitanţa poştală şi înscrisul anexat la dosar se referă, însă, la o corespondenţă expediată de I.T., în nume propriu şi cu adresa personală din Bucureşti, fără a indica conţinutul exact al trimiterii sau autoritatea emitentă.
De aceea, în lipsa unor dovezi certe de comunicare a notei de constatare nr. 6820/1999, legal şi temeinic, instanţa a stabilit că singura dată certă rămâne ziua de 7 septembrie 2001, când reclamanta a primit somaţia de plată şi titlul executoriu.
Ori, în raport de data respectivă, contestaţia înregistrată la 19 septembrie 2001 nu este tardivă şi competenţa soluţionării ei revine, potrivit reglementării conţinute în OUG nr. 13/2001, pârâtei Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti.
O atare soluţie a fost, de altfel, acceptată de autoritatea publică pârâtă, învestită cu atribuţii jurisdicţionale, prin întâmpinarea depusă.
Având în vedere considerentele expuse şi inexistenţa unor motive de casare de ordine publică care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., urmează se respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Ministerul Finanţelor Publice şi de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a municipiului Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 927 din 14 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3162/2003. Contencios. împotriva Hotarârii... | CSJ. Decizia nr. 3166/2003. Contencios. Anulare act... → |
|---|
