CSJ. Decizia nr. 3174/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3174/2003
Dosar nr. 1821/2003
Şedinţa publică din 14 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, T.V. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Cluj, solicitând modificarea datei de la care i se acordă indemnizaţia de 300.000 lei lunar, prevăzută de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, aşa cum a fost modificată.
În motivarea acţiunii sale, reclamantul a susţinut că a depus cererea pentru acordarea drepturilor prevăzute de lege pentru refugiaţi, la data de 29 martie 2001 şi astfel beneficiază de drepturile legale de la data de 1 aprilie 2001, iar nu de la 1 aprilie 2002, cum s-a stabilit prin hotărârea pârâtei.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 197 din 5 martie 2003, a admis acţiunea formulată de reclamantul T.V., a dispus modificarea parţială a hotărârii nr. 975 din 30 august 2002, în sensul că îndemnizaţia de 300.000 lei lunar urmează a fi acordată de la data de 1 aprilie 2001 şi nu de la 1 aprilie 2002.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul beneficiază de indemnizaţiile stabilite de actele normative în temeiul Legii nr. 189/2000, iar nu în temeiul Normelor de aplicare a acestei legi, aprobate prin HG nr. 127/2002.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că reclamantului, prin hotărârea nr.,1375/2001, i s-a respins cererea formulată la data de 1 aprilie 2001, pe motiv că nu poate fi încadrat în prevederile Legii nr. 189/2000.
Hotărârea D.G.M.S.S. a fost menţinută prin sentinţa Tribunalului Cluj nr. 1746/C/2001.
Ulterior apariţiei HG nr. 127/2002, care a interpretat Legea nr. 189/2000, Casa Judeţeană de Pensii Cluj a admis cererea reclamantului, prin hotărârea nr. 975 din 30 august 2002, acordându-i drepturile acestuia, începând cu data celei de a doua cereri, respectiv 1 aprilie 2002.
A mai precizat că reclamantului nu-i poate fi luată în considerare prima cerere, întrucât a fost respinsă printr-o hotărâre irevocabilă.
Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul a depus cerere pentru a i se acorda drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, la data de 29 martie 2001, respectând termenul reglementat de art. 7 alin. (2) din acest act normativ.
Printr-o interpretare restrictivă a dispoziţiilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, Casa Judeţeană de Pensii Cluj a respins cererea.
Ulterior, după intrarea în vigoare a HG nr. 127/2002, reclamantul a formulat o nouă cerere, soluţionată prin Decizia contestată, prin recunoaşterea drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999, cu luna următoare depunerii celei de-a doua cereri.
Prin art. 2 din Normele aprobate prin HG nr. 127/2002 s-a stabilit că intră în categoria persoanelor strămutate şi persoanele care s-au refugiat.
Numai că dreptul reclamantului, de a-i fi aplicate măsurile reparatorii instituite prin Legea nr. 189/2000, rezultă din economia textului acestei legi.
Dispoziţiile HG nr. 127/2002 nu acordă drepturi noi şi nici nu adaugă condiţii sau categorii de persoane beneficiare de prevederile Legii nr. 189/2000, ci doar dă o interpretare a acesteia.
Astfel că dreptul reclamantului s-a născut la data de întâi a lunii următoare datei formulării primei cereri, respectiv la 1 aprilie 2001, întrucât textul normativ de reglementare era în vigoare, iar nu la data întocmirii celei de a doua cereri.
Respingerea cererii iniţiale de către Casa Judeţeană de Pensii Cluj nu a fost consecinţa lipsei unui text normativ favorabil, ci doar consecinţa unei interpretări greşite a dispoziţiilor legii su-menţionate.
Pentru considerentele arătate, se reţine că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 197 din 5 martie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3173/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 3175/2003. Contencios → |
|---|
