CSJ. Decizia nr. 3170/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3170/2003
Dosar nr. 1817/2003
Şedinţa publică din 14 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la 3 februarie 2003, V.E. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Cluj, solicitând instanţei anularea hotărârii nr .6860 din 21 ianuarie 2003 şi obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative menţionate, fiind născută în refugiu la data de 6 august 1943.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 223 din 18 martie 2003, a admis contestaţia reclamantei V.E. şi a anulat hotărârea nr. 6860 din 21 ianuarie 2003, a Casei de Pensii Cluj.
A obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască calitatea de refugiat, în condiţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pe perioada 6 august 1943 – 1 octombrie 1944 şi să-i acorde drepturile cuvenite de lege, începând cu data de 1 ianuarie 2003.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în considerarea dispoziţiilor art. 100 C. fam. şi art. 14 alin. (1) din Decretul nr. 3/1945, era exclus ca reclamanta să aibă alt domiciliu decât al părinţilor şi nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu minorilor născuţi în refugiu, statul având îndatorirea de protecţie şi sprijin în mod egal, tuturor cetăţenilor săi.
Împotriva sentinţei nr. 223 din 18 martie 2003 a Curţii de Apel Cluj, a formulat recurs Casa Judeţeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut în esenţă că intimata s-a născut la data de 6 august 1943 în comuna Băneşti, judeţul Prahova, din părinţi care s-au refugiat anterior naşterii, în această localitate şi că nu are calitatea de refugiat, întrucât legea stabileşte în mod imperativ şi limitativ, categoriile care pot beneficia de aceste drepturi.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe persoana, cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situaţii enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei, rezultă că obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din OG nr. 105/1999 şi soţului supravieţuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuţiilor etnice.
Cu această motivare, soluţia Curţii de apel este legală şi temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 223 din 18 martie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 317/2003. Contencios. Anulare decizie U.A.R.... | CSJ. Decizia nr. 3172/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
