CSJ. Decizia nr. 3265/2003. Contencios. Refuz plata despagubiri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3265/2003
Dosar nr. 2228/2002
Şedinţa publică din 17 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 8 iulie 2002, la Curtea de Apel Bacău, U.A.R., Baroul Neamţ, Consiliul Baroului Neamţ, D.G., T.V., P.G., N.G., N.O., Z.M. şi I.T. au declarat recurs împotriva sentinţei nr. 68 din 18 iunie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, solicitând casarea acesteia, pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se susţine că în mod greşit instanţa de fond a reţinut cu valoare de prezumţie de autoritate de lucru judecat, menţiunile din sentinţa civilă nr. 91/1999, a Curţii de Apel Bacău, pronunţată în dosarul nr. 3198/1999, cu privire la persoanele vinovate, culpa lor, răspunderea şi modul de stabilire a acesteia.
Recurenta a menţionat că prin sentinţa sus-citată, Curtea de Apel Bacău a obligat Consiliul Baroului Neamţ şi U.A.R. să-l reînscrie pe tabelul avocaţilor, cu drept de exercitare a profesiei, pe numitul R.V., începând cu data de 1 noiembrie 1998.
Sub acest aspect, recurenta precizează că atât Consiliul, cât şi U.A.R., au fost obligate să-l reînscrie pe tabelul avocaţilor, fără a se face trimitere sau vreo menţiune „cu privire la componenţa Consiliului sau Uniunii”.
S-a mai menţionat că petentul funcţionează în prezent pe baza deciziei U.A.R. nr. 5 din 23 mai 2000, prin care s-a dispus primirea în profesie, cu scutire de examen şi deci, înseamnă că implicit R.V. a renunţat la faptul reînscrierii pe tabelul avocaţilor, retroactiv, începând cu 1 noiembrie 1998.
Cât priveşte calculul cuantumului prejudiciului stabilit de instanţă, recurenta a susţinut că s-a procedat subiectiv şi aleatoriu, probele privind prejudiciul real suferit, fiind neconcludente.
Din actele cauzei, Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, constată că la 18 iunie 2002, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a pronunţat sentinţa nr. 68 (atacată cu recurs în cauză).
Prin această hotărâre, s-a admis în parte acţiunea, astfel cum a fost precizată, promovată de reclamantul R.V., în contradictoriu cu pârâţii U.A.R., Baroul de Avocaţi Neamţ, D.G., T.V., P.G., N.G., N.O., Z.M. şi I.T.
U.A.R. şi Consiliul Baroului de Avocaţi Neamţ, format din D.G., T.V., P.G., N.G., N.O., Z.M. şi I.T., au fost obligaţi în solidar, la plata sumei de 13.585.000 lei, reactualizată la data executării, cu titlu de daune compensatorii.
S-a respins capătul de cerere privind daunele morale.
Pârâţii au fost obligaţi în solidar, şi la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 3.181.800 lei, reprezentând taxe de timbru la valoarea admisă şi onorariu expert.
Instanţa a reţinut că acţiunea este doar un accesoriu cu temei în art. 9 din Legea nr. 29/1990, respectiv prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a cerut obligarea pârâţilor la plata unor despăgubiri, reprezentând daune compensatorii pentru perioada 1 noiembrie 1998 – 1 iunie 2000, perioadă în care, din culpa pârâţilor, a fost împiedicat să exercite profesia de avocat, cerând reactualizarea sumei ce va rezulta din calculul mediei veniturilor nete ale colectivului de avocaţi pe perioada sus arătată.
Prin aceeaşi cerere s-au solicitat şi daune morale.
De precizat, că cererea principală a reclamantului, având ca obiect obligarea pârâţilor să îndeplinească actul de reînscriere a reclamantului pe tabelul avocaţilor, începând cu 1 noiembrie 1998 (în virtutea unui drept deja recunoscut şi doar suspendat), a fost soluţionată irevocabil în contencios administrativ, prin Decizia nr. 1735 din 15 mai 2000, a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ.
În soluţionarea acestui accesoriu, faţă de cererea principală (ce a constituit obiectul hotărârii definitive şi irevocabile sus- citate). instanţa a reţinut că răspundererea părţilor fiind deja stabilită definitiv, pârâţii fiind în culpă, urmează a răspunde în solidar pentru prejudiciul cauzat reclamantului.
Stabilirea cuantumului acestuia s-a făcut pe baza expertizei deja efectuate în dosarul ce priveşte cererea principală, reprezentanta părţilor, respectiv avocata D.G., fiind de acord cu folosirea acestei probe, astfel încât susţinerea din recurs a netemeiniciei sumei acordate, este fără suport real.
Cât priveşte celelalte motive de recurs invocate de recurenţi, sunt, de asemenea, neîntemeiate.
În cauză, s-a stabilit definitiv şi irevocabil, prin Decizia nr. 1735 din 15 mai 2000, a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ, culpa pârâţilor care în mod abuziv au refuzat reînscrierea reclamantului R.V., pe tabelul de avocaţi.
Sub acest aspect, orice comentariu al recurenţilor este nerelevant cauzei şi la această împrejurare s-a referit expres instanţa de fond în motivare.
Susţinerea că reclamantul ar fi achiesat la înscriere în tabelul de avocaţi, cu data de 29 mai 2000, când s-a emis Decizia nr. 5 a U.A.R. şi care astfel ar fi renunţat la reînscrierea pe tabelul de avocaţi cu data de 1 noiembrie 1998, este total neîntemeiată.
Din însăşi Decizia nr. 5 din 29 mai 2000 rezultă că emiterea acestui act s-a făcut în baza deciziei nr. 1735 din 15 mai 2000, a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ, ce s-a pronunţat în cererea de chemare în judecată formulată de R.V., pentru reînscrierea pe tabelul de avocaţi, cu începere de la 1 noiembrie 1998.
Nici susţinerea că nu pot fi obligaţi pârâţii, la reînscriere, nu este relevantă cauzei, cât timp nu acesta este obiectul cauzei şi cât timp pârâţii au fost deja obligaţi în acest sens, constatându-se abuzul acestora, în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Hotărârea atacată fiind legală şi temeinică, recursul declarat urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de U.A.R., Baroul Neamţ, Consiliul Baroului Neamţ, D.G., T.V., P.G., N.G., N.O., Z.M. şi I.T., împotriva sentinţei civile nr. 68 din 18 iunie 2002, a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 320/2003. Contencios. Refuz solutionare cerere... | CSJ. Decizia nr. 3269/2003. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
