CSJ. Decizia nr. 320/2003. Contencios. Anulare decizie U.A.R. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 320/2003
Dosar nr. 1940/2002
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 5 februarie 2002, reclamantul R.I. a solicitat anularea deciziei nr. 1065 din 13 iunie 2001 a Comisiei Permanente şi a deciziei nr. 8505 din 15 decembrie 2001, emisă de Consiliul U.A.R. şi obligarea pârâtei să emită o nouă decizie, pentru primirea reclamantului în profesia de avocat, cu scutire de examen.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că este absolvent al Facultăţii de Drept Economic şi Administrativ,din Sibiu, din iunie 1981, cu diplomă de licenţă, are o vechime în profeisa de jurist de peste 20 ani şi a solicitat Baroului Alba ca în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 51/1995 ,să fie primit în profesie de avocat, cu scutire de examen.
Cu adresa nr. 194 din 28 mai 2001, Baroul Alba a comunicat reclamantului că a dat aviz negativ, iar prin Decizia nr. 1065 din 13 iunie 2001, Comisia Permanentă a U.A.R. i-a respins cererea de acordare a scutirii de examen pentru primirea în profesia de avocat.
Contestaţia formulată de reclamant împotriva acestei decizii a fost respinsă prin Decizia nr. 8505 din 15 decembrie 2001 a Consiliului U.A.R.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 77 din 17 aprilie 2002, a admis acţiunea, a anulat Decizia nr. 1065 din 13 iunie 2001 a Comisiei Permanente şi Decizia nr. 8505 din 15 decembrie 2001 a Consiliului U.A.R. şi a obligat pârâta să emită o decizie de primire a reclamantului în profesia de avocat, cu scutire de examen.
Pentru a soluţiona astfel, instanţa a reţinut că reclamantul a probat cu actele depuse la dosar că îndeplineşte condiţiile stabilite de art. 11 din Legea nr. 51 şi ale art. 16 alin. (2) din aceiaşi lege, având o vechime de peste 20 ani în funcţia de consilier juridic, iar în ce priveşte oportunitatea, nu s-a făcut dovada că reclamantul nu ar merita să fie primit în avocatură.
Instanţa a apreciat că refuzul Baroului Alba, de a acorda reclamantului aviz favorabil, este subiectiv şi excede cadrul legal, verificarea impusă de art. 32 din Statutul profesiei de avocat, impunându-se doar în ce priveşte cunoaşterea Legii nr. 51/1995.
Împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat recurs U.A.R., invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat, în esenţă, că obţinerea dreptului de primire în profesia de avocat se face în baza unui examen.
Recurenta susţine că examenul se impune în speţă, deoarece pentru obţinerea calităţii de judecător, procuror, notar, avocat, este necesară susţinerea unui examen de specialitate, în timp ce jurisconsultul nu susţine un asemenea examen.
S-a mai susţinut că verificarea cunoştinţelor reclamantul se impune, întrucât acesta era absolvent al Facultăţii de Drept Administrativ din Sibiu, instituţie universitară în care accentul se pune pe cunoaşterea problemelor de drept administrativ şi mai puţin -- instituţiilor de drept civil, penal sau al familiei.
Recurenta a apreciat că dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, sunt permisive şi nu au caracter dispozitiv, organele profesiei fiind singurele care decid potrivit autorităţii lor, autorităţi căreia nu se poate substitui nici un alt organ, nici justiţia.
Recursul pârâtului este nefondat
Potrivit art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, la cerere poate fi primit în profesie, cu scutire de examen, cel care, anterior sau la data primirii în profesia de avocat, a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult, timp de cel puţin 10 ani.
În toate cazurile prevăzute de lege, Consiliul U.A.R. aprobă în baza art. 63 lit. g) din Legea nr. 51/1995, primirea în profesia de avocat, iar scutirea de examen se acordă potrivit art. 65 lit. d), de către Comisia permanentă, acelor jurişti care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege, cu avizul consultativ al baroului respectiv.
în cauză, reclamantul R.I. a absolvit Facultatea de Drept Economic şi Administrativ din Sibiu. în anul 1981 şi a ocupat funcţia de jurisconsult şi consilier juridic timp de 20 ani, conform copiei de pe carnetul de muncă.
Argumentul că absolvenţii specializaţi în drept economic şi administrativ trebuie excluşi sau supuşi unor examene suplimentare, faţă de cei care au absolvit Facultatea de drept, specializarea drept, este nejustificată, vocaţia lor pentru exercitarea profesiei de avocat, neputând fi diferită.
Pregătirea pentru materiile de bază de care depinde exercitarea profesiei de avocat fiind, în esenţă, aceIaş, nu se poate justifica o diferenţă de tratament, care ar avea semnificaţia unei măsuri juridice diferite pentru situaţii identice.
Specializarea nu poate înlătura profilul pregătirii, iar vocaţia comună a licenţiaţilor celor două specializări, de a îndeplini anumite activităţi, ce se regăsesc în problematica generală a profesiei de avocat, impune acelaş regim juridic.
Din probele administrate rezultă că reclamantul întrunea cerinţele generale cuprinse în art. 9 şi 16 din Legea nr. 51/1995, pentru primirea în avocatură, fără examen.
O dată cu cererea de primire în avocatură, cu scutire de examen, se invocă un drept conferit de lege, de cel care îndeplineşte anumite condiţii.
În această situaţie, U.A.R. nu poate face distincţie între cei care, formulând cerere, îndeplinesc condiţiile cerute de lege şi sunt agreaţi şi cei care, deşi îndeplinesc condiţiile, nu sunt agreaţi, pentru că trebuie aplicat principiul constituţional al egalităţii în faţa legii.
Or, reclamantul a făcut dovada că îndeplineşte condiţiile de a fi primit în profesie, cu scutire de examen, fiind absolvent al facultăţii de drept, cu o vechime de mai mult de 10 ani în funcţia de consilier juridic (20 ani).
În ce priveşte caracterul permisiv al art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, este adevărat că textul evocă posibilitatea pentru cel în cauză, de a fi primit în profesia de avocat, cu scutire de examen, însă aceasta nu înseamnă că U.A.R. poate refuza cererea pe motive de oportunitate, deoarece în calitatea sa de autoritate publică, ea nu îşi manifestă opţiunile pe baza criteriilor ce sunt specifice dreptului privat, cererea de primire în avocatură fără examen, nefiind o ofertă de contractare, ci un drept conferit de lege, de cel care îndeplineşte anumite condiţii.
Baroul Alba avea dreptul de a aprecia dacă reclamantul poate fi primit în profesia de avocat, cu scutire de examen, dar această apreciere trebuia să fie obiectivă, or în cauză nu s-a făcut dovada că reclamantul nu ar corespunde profesiei de avocat.
Aşa fiind, vâzând şi dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., urmează a respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de U.A.R., împotriva sentinţei civile nr. 77 din 17 aprilie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 32/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 3201/2003. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
