CSJ. Decizia nr. 3364/2003. Contencios. Refuz îndeplinire formalitati de vamuire autoturism. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3364/2003
Dosar nr. 1899/2002
Şedinţa publică din 21 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 18 martie 2002 şi precizată la 18 aprilie 2002, reclamanta SC K.L. SRL Bucureşti a chemat în judecată Direcţia Generală a Vămilor, Vama Gara de Nord şi Direcţia Regională Vamală Bucureşti, solicitând ca prin hotărâre judecătorească, Vama Gara de Nord să fie obligată să îndeplinească formalităţile de vămuire, pentru importul în regim de leasing intern conform Legii nr. 99/1999, Titlul II, pct. 21, art. 252, a maşinii KIA serie motor G 4JP1472358, intrată în ţară pe baza Commercial Invoice 06040801 din 4 august 2001, la data de 10 august 2001, la unitatea vamală Gara de Nord, conform cererii nr. 255 din 8 ianuarie 2002.
În motivarea acţiunii sale, reclamanta a arătat că prin refuzul de a întocmi formalităţile vamale pentru autoturismul respectiv, se încalcă dreptul la liberă circulaţie a mărfurilor prevăzut la art. 25 alin. (1) din Constituţie, dreptul societăţilor comerciale de a face acte şi fapte de comerţ, prevăzut de art. 7 C. com., dreptul de a face import în condiţii de liberalizare, conform art. 1 şi 2 din HG nr. 215/1992 şi în regim de leasing intern, conform Legii nr. 99/1999.
Totodată, reclamanta a arătat că a introdus în ţară autoturismul KIA pe care l-a păstrat sub supraveghere vamală, dar că autorităţile vamale refuză să îndeplinească formalităţile vamale, fără să respecte dispoziţiile art. 377 alin. (2) din HG nr. 1114/2001, potrivit cărora termenul de 120 de zile prevăzut la art. 375 din HG nr. 1114/2001, curge după termenul prevăzut la art. 46 din Legea nr. 141/1997, respectiv 30 de zile, calculul termenului fiind făcut pe zile libere, conform art. 187 alin. (2) din Legea nr. 141/1997 şi art. 101 C. proc. civ., şi fără să ţină cont de faptul că cererea din 8 ianuarie 2002, prin care a solicitat efectuarea formalităţilor vamale, a fost înregistrată în termen legal, având în vedere în plus şi întreruperea activităţii de vămuire de la începutul anului, până la data înregistrării cererii sale.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 512 din 16 mai 2002, a admis acţiunea precizată a reclamantei, a constatat refuzul nejustificat al Direcţiei Generale a Vămilor – Vama Gara de Nord, de a soluţiona cererea reclamantei conform art. 1 din Legea nr. 29/1990. Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (10 din Legea nr. 29/1990, instanţa de fond a obligat autoritatea vamală să emită declaraţia vamală de import pentru autoturismul KIA importat, reţinând, în esenţă, că intrarea în regim vamal de supraveghere vamală a avut loc la 10 august 2001, iar cererea pentru îndeplinirea formalităţilor vamale pentru acesta s-a depus în termen legal.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Direcţia Generală a Vămilor, prin Direcţia Regională Interjudeţeană Bucureşti, invocând dispoziţiile art. 46 din Legea nr. 141/1997, art. 375, 377 şi 381 din HG nr. 1114/2001, art. 304 pct. 9, 10 şi 11, art. 3041 C. proc. civ., şi susţinând, în esenţă, că reclamanta deşi a depus cererea înregistrată sub nr. 255 din 8 ianuarie 2002, prin care a solicitat importul în regim de admitere temporară, totuşi nu i s-a dat curs, având în vedere că stabilirea nivelului de poluare de către R.A.R., s-a efectuat la data de 9 ianuarie 2002, la o zi după expirarea termenului în care s-ar fi putut efectua operaţiunea de vămuire.
De asemenea, s-a susţinut că în cauză s-au aplicat şi dispoziţiile art. 381 din Regulamentul vamal şi a OG nr. 128/1998, modificată prin OG nr. 194/2001.
Examinând sentinţa atacată în raport cu toate criticile formulate, cu probele administrate în cauză şi dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin cap. 14, art. 375 şi urm. din HG nr. 1114/2001, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României, se reglementează regimul bunurilor pentru care nu sunt îndeplinite condiţiile de vămuire la import.
Astfel, conform dispoziţiilor art. 377 alin. (2) din HG nr. 1114/2001, în cazul mărfurilor şi bunurilor prevăzute la art. 375 alin. (2) şi (3), termenul de păstrare a acestora în depozit curge de la data expirării perioadei prevăzute de art. 46 din Codul vamal al României, la care se adaugă prelungirile legal acordate, deci astfel cum au reţinut ambele părţi 150 (120+30) de zile libere - art. 187 alin. (2) din Legea nr. 141/1997 şi art. 101 C. proc. civ., de la data introducerii bunului în ţară.
În cauză, pe de o parte, se constată că intimata-reclamantă, astfel cum corect a reţinut şi instanţa de fond, a solicitat reglementarea situaţiei vamale a bunului în termen legal.
Este necontestat că intrarea în regimul vamal de supraveghere vamală a avut loc pe data de 10 august 2001, conform şi documentelor de la dosar şi că cererea de îndeplinire a formalităţilor vamale şi de eliberare a Declaraţiei Vamale de Import a fost înregistrată pe data de 8 ianuarie 2002.
Pe de altă parte, argumentul autorităţilor vamale, în sensul că nu s-a putut efectua vămuirea, întrucât intimata-reclamantă a obţinut documentul de la R.A.R. abia pe 9 ianuarie 2002, nu poate fi reţinut ca o justificare a refuzului de a reglementa situaţia vamală a bunului, în raport cu data formulării cererii.
Aceasta, întrucât nu numai că societatea avea un astfel de document la introducerea bunului în ţară, dar, mai mult, autoritatea vamală nu a reţinut nici că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile art. 381 sau 382 din HG nr. 1114/2001 şi a OG nr. 128/1998, modificată prin OG nr. 194/2001.
În plus, în toate cererile adresate autorităţii vamale, intimata-reclamantă a solicitat a se avea în vedere şi perioada de întrerupere a activităţii de vămuire de la începutul anului până, la data de 8 ianuarie 2002, iar autoritatea vamală, pe de o parte, nu a combătut această susţinere şi, pe de altă parte, nici nu a făcut aplicaţiunea art. 376 din HG nr. 1114/2001.
În consecinţă, se constată că motivele de recurs sunt nefondate, iar sentinţa atacată este legală şi temeinică, urmând a se respinge recursul declarat în cauză ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Vămilor, sub denumirea actuală Autoritatea Naţională Vamală, prin Direcţia Regională Vamală Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 512 din 16 mai 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3363/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 3365/2003. Contencios. Refuz reparare pagube... → |
|---|
