CSJ. Decizia nr. 3361/2003. Contencios. Anulare partiala a dispozitiilor art.5-6 din Normele Metodologice pentru constituirea si utilizarea Fondului Special al drumurilor. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3361/2003
Dosar nr. 1153/2002
Şedinţa publică din 21 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC I.D. SRL Constanţa a chemat în judecată Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâtul, să dispună anularea parţială a dispoziţiilor art. 5-6 din Normele metodologice pentru constituirea şi utilizarea Fondului Special al Drumurilor Publice nr. 3705/ MM/21137 din 31 iulie 2001; restituirea cotelor unice achitate la achiziţionarea carburantului, indiferent dacă distribuitorii de la care s-a făcut achiziţionarea sunt producători/importatori sau firme de desfacere, la valoarea pe care o avea moneda Euro la data restituirii.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 22 mai 2001, a fost publicată Legea nr. 264/2001, de modificare a Legii nr. 118/1996, privind constituirea şi utilizarea Fondului Special al Drumurilor Publice, cu referire la art. 4 şi 5, menţionându-se în art. 2 al acesteia, că în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii, Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei să elaboreze Normele metodologice privind constituirea şi utilizarea Fondului Special al Drumurilor; că acestea au fost publicate la 19 septembrie 2001, dar care, prin prevederile cuprinse, adaugă la lege.
Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 11/CA din 7 februarie 2002, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamant, reţinând în esenţă că deoarece prin Legea nr. 118/1996, modificată, a fost delimitată sfera persoanelor îndreptăţite să solicite restituirea cotei unice, prin Normele metodologice nu se putea da o altă interpretare sub acest aspect.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta SC I.D. SRL Constanţa, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut că instanţa de fond a făcut o motivare sumară a hotărârii, din cuprinsul căreia nu rezultă ce a avut în vedere, atunci când a dat soluţia de respingere a acţiunii ca nefondată, prevederile art. 4 din Legea nr. 264/2001, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 118/1996, privind constituirea şi utilizarea Fondului Special al Drumurilor Publice, se referă numai la modul de colectare a cotelor unice încasate şi care nu pot fi extinse prin Norme, asupra restituirilor. Indiferent de cumpărătorii care se aprovizionează de la producători/ importatori utilizatori, direct sau distribuitori/comercianţi angrosişti, ei includ în preţul de desfacere cota unică aferentă pe care au obligaţia să o vireze la „fondul special" al drumurilor publice, odată cu plata combustibilului, iar importatorii odată cu efectuarea importului.
Recurenta a mai susţinut şi că în răspunsul ministerului către Asociaţia Armatorilor şi Operatorilor Portuari – Fluviali din România (anexa 1), referitor la restituirea cotei unice şi pentru carburanţii achiziţionaţi de la comercianţi, s-a comunicat că „este în curs de analiză un proiect de ordin comun pentru modificarea Normelor metodologice nr. 3705/MM/21137/2001, în baza căruia se va restitui şi cota unică aferentă carburanţilor auto achiziţionaţi de la comercianţi".
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 264/2001, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 118/1996, privind constituirea şi utilizarea Fondului Special al Drumurilor Publice, „sursele Fondului Special al Drumurilor Publice se constituie prin aplicarea unei cote unice, egale cu echivalentul în lei a 110 Euro/tonă la motorină şi 125 Euro/tonă la benzină, sumă stabilită în raport de cursul oficial al Băncii Naţionale a României, la data efectuării plăţii".
Expresia „cota unică" plătită conform prevederilor art. 4 sus-menţionat, se referă strict la cantităţile de carburanţi auto livraţi la intern de către producători, cantităţile de carburanţi auto consumaţi de către aceştia pentru alimentarea autovehiculelor proprii, precum şi la cantităţile de carburanţi auto importaţi.
Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 5 din acest act normativ, persoanele fizice sau juridice care utilizează carburanţi auto în domeniile transportului feroviar, naval, al agriculturii şi al apărării naţionale, vor solicita Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, restituirea sumelor reprezentând cota unică plătită conform art. 4, restituirea făcându-se în termen de 30 de zile de la data solicitării.
Având în vedere că recurenta-reclamantă nu se află în nici una din aceste situaţii, susţinerile sale potrivit cărora Normele metodologice reprezintă un adaos la lege, nu pot fi primite. Delimitarea sferei persoanelor îndreptăţite a solicita restituirea cotei unice, a fost stabilită prin lege, astfel că Norma metodologică nu putea da o altă interpretare. Prin urmare, Normele metodologice contestate au fost emise în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 118/1996, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 264/2001, ele nelimitând posibilitatea aprovizionării agenţilor economici doar de la producător sau importator, ci au în vedere recuperarea cotei unice de către acei agenţi economici care folosesc combustibilul în cele patru domenii menţionate (feroviar, naval, agricultură, apărare naţională), numai dacă aceştia au achiziţionat acest combustibil direct de la producători sau importatori, întrucât numai aceştia au obligaţii la Fondul Special al Drumurilor Publice.
În consecinţă, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, între cele prevăzute de lege şi cele stipulate în Normele metodologice date în aplicarea acesteia, nu s-a constatat existenţa nici unei dispoziţii contradictorii, aşa încât hotărârea instanţei de fond fiind legală şi temeinică, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC I.D. SRL Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 11/CA din 7 februarie 2002 a Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3360/2003. Contencios. Anulare ordin M.E.C.... | CSJ. Decizia nr. 3363/2003. Contencios → |
|---|
