CSJ. Decizia nr. 3437/2003. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3437/2003
Dosar nr. 190/2003
Şedinţa publică din 23 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 5 iunie 2002, Colegiul jurisdicţional Bihor al Curţii de Conturi a admis cererea contestatoarei Ş.G., fost director general al C.A.S. Bihor şi a suspendat executarea ordinului de imputare nr. 109 din 4 aprilie 2002, emis de către C.N.A.S., pentru suma de 24.820.658 lei, până la soluţionarea contestaţiei privind acelaşi ordin.
Curtea de Conturi a României, secţia jurisdicţională, prin Decizia nr. 425 din 19 septembrie 2002, a admis recursurile jurisdicţionale declarate în cauză de C.A.S. Bihor, precum şi C.N.A.S., modificând sentinţa, în sensul respingerii cererii de suspendare a actului de imputare, ca neîntemeiată.
Şi ultima hotărâre a fost atacată cu recurs de către contestatoarea Ş.G.
Recurenta a invocat motive ce vizează deopotrivă, legalitatea şi temeinicia soluţiei.
Ea a cerut admiterea recursului şi casarea deciziei pronunţată de Curtea de Conturi, secţia jurisdicţională, cu consecinţa respingerii recursurilor jurisdicţionale ca nefondate.
Recursul este admisibil, dar nu pentru considerentele invocate de recurentă, ci pentru argumentele care urmează a fi expuse în continuare.
Aşa cum deja s-a arătat, obiectul contestaţiei formulate de Ş.G., fost director general al C.A.S. Bihor, în perioada 28 iunie 1999 – 13 aprilie 2001, îl constituie ordinul de imputare nr. 109 din 4 aprilie 2002, emis în sarcina sa de Preşedintele C.N.A.S., pentru suma de 24.820.658 lei.
Această sumă reprezintă cota-parte din prejudiciul cauzat unităţii şi constatat de organele de control propriu.
În cuprinsul ordinului de imputare s-a precizat că angajarea răspunderii materiale a contestatoarei a fost făcută în baza art. 102 şi art. 107 alin. (1) C. muncii, atunci în vigoare, iar calculul sumei datorate de aceasta, conform art. 105 alin. (2) din acelaşi cod.
Rezultă deci, că prejudiciul înregistrat în patrimoniul C.A.S. Bihor nu a fost stabilit ca urmare a controlului efectuat de organele Curţii de Conturi, în condiţiile art. 18 din Legea nr. 94/1992, modificată.
În consecinţă, greşit s-a apreciat că, Colegiul jurisdicţional Bihor este competent să soluţioneze, în primă instanţă, contestaţia, conform art. 41 din aceiaşi lege.
La rândul său, secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a nesocotit dispoziţiile legale privitoare la competenţa materială, atunci când prin Decizia recurată, s-a pronunţat asupra recursurilor jurisdicţionale şi a respins cererea de suspendare a executării ordinului de imputare, ca neîntemeiată.
Ţinând seama de aceste considerente, urmează a se admite recursul şi a se dispune casarea ambelor hotărâri pronunţate de organele Curţii de Conturi, cu trimiterea litigiului de muncă spre competentă soluţionare la Tribunalul Bihor, secţia conflicte şi litigii de muncă.
Văzând şi prevederile art. 2 lit.b1), art. 158 alin. (3) şi art. 313 C. proc. civ., cu referire la art. 70, 73 şi urm. din Legea nr. 168/1999.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de S.G. împotriva deciziei nr. 425 din 19 septembrie 2002 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională.
Casează hotărârea atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Bihor, secţia conflicte şi litigii de muncii.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3436/2003. Contencios. Anulare viza de iesire... | CSJ. Decizia nr. 3438/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
