CSJ. Decizia nr. 3524/2003. Contencios.. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3524/2003
Dosar nr. 780/2003
Şedinţa publică din 28 octombrie 2003
Asupra recursului în anulare, formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 330 pct. 2 C. proc. civ.;
Analizând motivele invocate, în raport cu hotărârile atacate, reţine următoarele:
Prin acţiunea formulată şi înregistrată la Tribunalul Cluj, reclamantul S.A. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Cluj, pentru ca instanţa, prin sentinţa ce o va pronunţa, să emită o decizie de pensionare pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstei legale de pensionare, precum şi obligarea acesteia la plata majorărilor legale aferente.
Tribunalul Cluj, prin sentinţa civilă nr. 3320/2001, a admis în parte acţiunea şi a obligat-o pe pârâtă să emită Decizia de pensionare a reclamantului, pentru limita de vârstă, prin reducerea acesteia cu 14 ani.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că pentru perioada aprilie 2001 – martie 2002, vârsta standard de pensionare este de 62 ani şi nu 65 de ani, această din urmă vârstă standard aplicându-se în termen de 13 ani de la intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000.
Sentinţa sus-menţionată a fost menţinută prin Decizia civilă nr. 389/2002, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, prin respingerea recursului declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj.
Din actele depuse la dosar rezultă că reclamantul are o vechime în grupa I de muncă de 24 ani, ceea ce înseamnă că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000, beneficiază de o reducere a vârstei standard de pensionare, care este aceea de 62 ani, cu 14 ani.
Art. 1671 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 prevede în mod expres că: „într-un interval de 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, persoanele care au desfăşurat activităţi încadrate în grupa I de muncă, conform legislaţiei anterioare, pot solicita pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard", iar alin. (2) al aceluiaşi text de lege stipulează în mod imperativ că „vârstele de pensionare reduse conform prevederilor alin. (1), nu pot fi mai mici de 50 ani".
Ori, în cauza de faţă, reclamantul fiind născut în anul 1954, iar acţiunea introdusă în anul 2001, rezultă că vârsta acestuia era la data soluţionării litigiului, de 47 de ani, contrar dispoziţiilor art. 1671 alin. (2) din Legea nr. 19/2000.
Este evident, aşadar, că hotărârile pronunţate au făcut o greşită interpretare a legii, fiind încălcate prevederile imperative.
În cazul reclamantului, urmează a se reţine că acesta nu are dreptul până la împlinirea vârstei de 50 ani, la pensie pentru limită de vârstă.
În consecinţă, în raport cu cele mai sus reţinute şi faţă de dispoziţiile art. C. proc. civ., Curtea va admite recursul în anulare, va casa sentinţa civilă nr. 3310/2001 a Tribunalului Cluj şi Decizia civilă nr. 389/2002 a Curţii de Apel Cluj şi în fond, va respinge acţiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, împotriva sentinţei civile nr. 3310/C din 22 noiembrie 2001 a Tribunalului Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi a deciziei nr. 389 din 12 martie 2002 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Desfiinţează sentinţa şi Decizia atacată şi în fond, respinge acţiunea formulată de S.A.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3521/2003. Contencios. împotriva deciziei... | CSJ. Decizia nr. 3525/2003. Contencios. Anulare somaţie. Recurs → |
|---|
