CSJ. Decizia nr. 3560/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3560/2003
Dosar nr. 886/2003
Şedinţa publică din 29 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Ploieşti sub nr. 57 din 6 ianuarie 2003, reclamantul N.M. a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie modificată hotărârea nr. 72 din 3 octombrie 2002, emisă de pârâtă pe seama reclamantului, în sensul ca acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, să se facă începând cu data de 1 aprilie 2001, iar nu cu data de 1 septembrie 2002, cum a stabilit pârâta.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat următoarele:
- la data de 23 martie 2001 a depus la Direcţia Muncii şi Solidarităţii Sociale Călăraşi, cerere prin care a solicitat să-i fie recunoscută calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, motivat de faptul că, fiind născut în localitatea Belica din Bulgaria, în luna septembrie 1940, a fost strămutat împreună cu familia sa în România, stabilindu-se în comuna Chirnogi, judeţul Călăraşi;
- neprimind răspuns la cererea formulată, în luna septembrie 2002 a depus cerere şi la Direcţia Muncii şi Solidarităţii Sociale Dâmboviţa, în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul, ocazie cu care a constatat că la data de 28 noiembrie 2001, Direcţia Muncii şi Solidarităţii Sociale Călăraşi a înaintat dosarul său, spre competentă soluţionare, Casei Judeţene de Pensii Dâmboviţa;
- în ceea ce priveşte data de la care au fost acordate drepturile, pârâta nu a ţinut seama de prevederile art. 5 din Legea nr. 189/2000, potrivit căruia beneficiul drepturilor se acordă cu începere de la data de 1 a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea.
Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii, arătând că:
- cererea pe care reclamantul a depus-o la Direcţia Muncii şi Solidarităţii Sociale Călăraşi a fost trimisă spre competentă soluţionare Casei Judeţene de Pensii Dâmboviţa, iar Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, din cadrul acestei din urmă autorităţi publice, prin hotărârea nr. 4 din 30 noiembrie 2001, a respins cererea, pe considerentul că petentul nu a prezentat documente oficiale care să facă dovada situaţiei invocate, potrivit legii;
- hotărârea dată de comisie nu a fost contestată de petent, rămânând definitivă;
- la data de 22 august 2002, petentul a depus o nouă cerere, înregistrată sub nr. 22797, la care a anexat înscrisuri care fac dovada situaţiei sale de refugiat, iar comisia a aprobat cererea şi a acordat drepturile, în considerarea datei depunerii acestei cereri.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 11 din 31 ianuarie 2003, a respins acţiunea, instanţa apreciind că reclamantul nu poate beneficia de drepturile conferite prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât prima cerere privind stabilirea calităţii de beneficiar al acestor drepturi, nu a fost dovedită, iar hotărârea de respingere a cererii a fost atacată de petent în justiţie, astfel că aceasta a rămas definitivă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul, criticând-o ca netemeinică şi nelegală.
Prin motivele de recurs formulate în scris, recurentul a arătat următoarele:
- instanţa nu a ţinut seama de faptul că el, reclamantul, nu a avut cunoştinţă de respingerea primei sale cereri, nefiindu-i comunicată hotărârea emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, iar la judecarea cauzei în fond, pârâta nu a făcut dovada comunicării acestei hotărâri;
-instanţa nu a ţinut seama de nelegalitatea măsurii dispusă de pârâtă, cu privire la prima cerere care a fost respinsă, fără ca pârâta să fi solicitat actele doveditoare, aşa cum a procedat în cazul celei de-a doua cereri, când i-a cerut completarea acestor acte.
Examinând sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei, această instanţă constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în cele ce urmează:
Prima cerere depusă de reclamant la data de 23 martie 2001 şi trimisă de Direcţia Muncii şi Solidarităţii Sociale Călăraşi, la Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa, unde a fost înregistrată sub nr. 22324 din 28 noiembrie 2001, a fost respinsă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, pe motivul că petentul nu a prezentat documente oficiale care să facă dovada situaţiei invocată de acesta, potrivit legii menţionate.
Din conţinutul hotărârii de respingere a cererii, rezultă că reclamantul a anexat la aceasta doar acte de stare civilă, situaţie în care pârâta avea obligaţia să solicite depunerea unor documente justificative, specifice situaţiei persoanelor care au făcut obiectul schimbului de populaţie dintre România şi Bulgaria, ca urmare a tratatului încheiat la Craiova, la 7 septembrie 1940. Solicitarea de către pârâtă a acestor documente justificative specifice s-a făcut la data de 19 septembrie 2002, după depunerea de către reclamant a celei de-a doua cereri. Reclamantul a dat curs acestei solicitări, iar acordarea beneficiului drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, se va face în considerarea datei de depunere a primei cereri.
Prin urmare, criticile prezentate de recurent cu privire la soluţia pronunţată de instanţa de fond, sunt întemeiate.
Pentru considerentele arătate, recursul declarat în cauză va fi admis, sentinţa atacată va fi casată şi pe fond, acţiunea formulată de reclamant va fi admisă, cu consecinţa modificării hotărârii nr. 72 din 31 octombrie 2002 a Casei Judeţene de Pensii Dâmboviţa, în sensul că reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu începere de la 1 aprilie 2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de N.M. împotriva sentinţei civile nr. 11 din 31 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, admite acţiunea formulată de N.M.
Modifică în parte hotărârea nr. 72 din 31 octombrie 2002 a Casei Judeţene de Pensii Dâmboviţa, în sensul că reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu începere de la 1 aprilie 2001.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 356/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 3561/2003. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
