CSJ. Decizia nr. 3564/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3564/2003
Dosar nr. 2094/2003
Şedinţa publică din 29 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Piteşti, sub nr. 1150 din 12 februarie 2003, reclamanta S.S. a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Argeş, solicitând ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să fie modificată hotărârea nr. 18 din 23 august 2002 emisă de pârâtă, pe seama reclamantei, în sensul ca acordarea indemnizaţiei de 300.000 lei lunar, aferentă calităţii sale de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, să se facă începând cu data de 1 aprilie 2001, iar nu cu data de 1 august 2002, cum în mod greşit a stabilit pârâta.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat următoarele:
- la data de 28 martie 2001 a depus cerere, prin care a solicitat pârâtei să-i fie recunoscută calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, însă pârâta, prin hotărârea nr. 18 din 10 aprilie 2001, i-a respins cererea pe motiv de tardivitate, fără a se ţine seama de faptul că procurarea actelor doveditoare se face foarte greu;
- după apariţia HG nr.127/2002, i s-a solicitat de către pârâtă să depună o nouă cerere, care a fost înregistrată sub nr. 16.540 din 2 iulie 2002 şi a fost aprobată de aceasta, prin hotărârea nr. 18 din 23 august 2002, însă, în mod nelegal, acordarea drepturilor s-a făcut cu data de 1 august 2002, în raport cu data celei de-a doua cereri, iar nu în raport cu data primei cereri.
Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Argeş, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acţiunii, arătând că:
- reclamanta a depus cererea la Direcţia de Muncă şi Solidaritate Socială a judeţului Argeş, iar nu la Casa Judeţeană de Pensii Argeş;
-HG nr. 127/2002 se referă numai la cererile depuse în perioada 1 aprilie – 17 iulie 2001, astfel că nu a existat vreun temei pentru reanalizarea cererii reclamantei, întrucât aceasta a fost soluţionată, iar reclamanta nu a contestat hotărârea nr.18 din 10 aprilie 2001 emisă de Direcţia Generală de Muncă şi Solidaritate Socială Argeş.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 47/F-C din 12 martie 2003, a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
- potrivit HG nr. 127/2002, cererile adresate Direcţiilor teritoriale de muncă şi solidaritate socială, în intervalul 1 aprilie – 15 iulie 2001 şi nesoluţionate până la data de 22 februarie 2002, trebuiau să fie rezolvate până la data de 22 februarie 2002, de către comisiile înfiinţate pe lângă Casele Teritoriale de Pensii;
- prima cerere a reclamantei a fost înregistrată la data de 28 martie 2001, anterior intervalului de timp prevăzut de HG nr. 127/2002, astfel că pârâta a trebuit să dea curs solicitărilor reclamantei, numai în raport cu cererea înregistrată la data de 2 iulie 2002;
-reclamanta a făcut dovada că se află într-una din situaţiile de persecuţie, din motive etnice, prevăzute de Legea nr. 189/2000, după formularea celei de-a doua cereri, astfel că, în mod corect, acordarea drepturilor s-a făcut cu începere de la 1 august 2002.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca netemeinică şi nelegală.
Prin motivele de recurs formulate în scris, recurenta a arătat, în esenţă, următoarele:
- în mod greşit, instanţa de fond a apreciat că prima cerere a fost depusă la o autoritate publică, diferită de cea la care a fost depusă a doua cerere, când, în realitate, soluţionarea celei de-a doua cereri s-a făcut de către aceiaşi comisie care, la acea dată, funcţiona la Casa Judeţeană de Pensii Argeş;
- în mod greşit, instanţa de fond a reţinut că la data depunerii primei cereri, reclamanta nu a făcut dovada refugiului, când, în realitate, prima cerere a fost însoţită de dovezi în acest sens.
Examinând sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., această instanţă constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în cele ce urmează.
În discuţie nu se află situaţia de refugiată a reclamantei şi nici calitatea acesteia, de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, acestea fiind recunoscute de pârâtă prin hotărârea a cărei modificare se cere. În prezenta cauză, se cere a se clarifica data de la care se acordă indemnizaţia aferentă calităţii recunoscute, în situaţia în care petenta a depus la organul competent două cereri având acelaşi conţinut, dar înregistrate la date diferite.
Din actele depuse la dosarul cauzei, rezultă că reclamanta S,S, a depus cererea prin care a solicitat pârâtei să-i fie recunoscută calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, la data de 28 martie 2001, iar la data de 2 iulie 2002, aceiaşi cerere a fost depusă pentru a doua oară.
În cuprinsul cererii se menţionează actele şi înscrisurile anexate: certificat de naştere şi căsătorie; buletin de identitate; fişă de expulzat nr. 528 din 7 decembrie 1940 eliberată de Direcţia Judeţeană Hunedoara a Arhivelor Naţionale; declaraţiile a doi martori.
Prin hotărârea nr. 18 din 10 aprilie 2001, Direcţia de Muncă şi Solidaritate Socială Argeş – Comisia pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, a procedat la respingerea cererii, cu motivarea că, în raport cu prevederile art. 8 alin. (3) din Decretul-lege nr. 118/1990, cererea este tardivă. Totodată, pârâta a interpretat restrictiv prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, apreciind că petenta nu a făcut dovada persecuţiei din motive etnice.
Ulterior, pârâta şi-a reconsiderat poziţia cu privire la situaţia de refugiat din motive etnice, asimilând-o cu cea de strămutat în altă localitate decât cea de domiciliu, iar prin hotărârea nr. 18 din 23 august 2002, a procedat la revizuirea hotărârii precedente, apreciind că petenta a făcut dovada situaţiei de refugiat din motive etnice.
Cât priveşte data de la care pârâta a acordat drepturile cuvenite reclamantei, aceasta este greşită, fiind stabilită în mod arbitrar.
Potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 189/2000, acordarea drepturilor cuvenite persoanelor care se află în situaţiile prevăzute de această lege, se face începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea. În înţelesul reglementării acestei legi, aprobarea cererii de către organul competent, este condiţionată de dovedirea de către petent a situaţiei invocate.
Din conţinutul hotărârii revizuite rezultă că actele justificative avute în vedere la momentul revizuirii, sunt aceleaşi cu cele anexate de petentă la cererea iniţială.
Prin urmare, recurenta reclamantă S.S. a făcut dovada situaţiei sale de refugiată la data de 28 martie 2001, data depunerii primei cereri, astfel că acordarea drepturilor se va face începând cu data de 1 aprilie 2001.
Revizuirea hotărârii s-a făcut de către comisia specială, constituită în cadrul casei teritoriale de pensii care a preluat, conform art. 7 HG nr. 127/2002, cererile depuse la direcţiile teritoriale de muncă şi solidaritate socială până la data de 16 iulie 2001 şi nesoluţionate până la această dată, astfel că nu poate fi vorba de organe de autoritate cu atribuţii diferite, aşa cum în mod greşit a reţinut instanţa de fond. Prin revizuirea hotărârii iniţiale, pârâta a procedat, în fapt, la soluţionarea primei cereri depusă de reclamantă.
Pentru considerentele arătate, recursul declarat în cauză va fi admis, sentinţa atacată va fi casată şi pe fond, acţiunea formulată de reclamantă va fi admisă, cu consecinţa modificării hotărârii nr. 18 din 23 august 2002 emisă de pârâtă, în sensul că reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu începere de la 1 aprilie 2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de S.S. împotriva sentinţei civile nr. 47/F-C din 12 martie 2003 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, admite acţiunea formulată de S.S.
Modifică hotărârea nr. 18 din 23 august 2002 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Argeş, în sensul că reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu începere de la 1 aprilie 2001.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3561/2003. Contencios. împotriva deciziei... | CSJ. Decizia nr. 3566/2003. Contencios → |
|---|
