CSJ. Decizia nr. 3566/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3566/2003
Dosar nr. 2097/2003
Şedinţa publică din 29 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 25 februarie 2003, reclamantul T.M. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Vâlcea, solicitând anularea hotărârii nr. 359 din 15 ianuarie 2003 şi obligarea pârâtei să-i recunoască beneficiul prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru întreaga perioadă de refugiu, respectiv de la 1 noiembrie 1941, la 6 martie 1945.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că părinţii săi au fost evacuaţi din Basarabia, în luna octombrie 1941, stabilindu-se în Calafat, localitate unde a rămas întreaga familie, până la sfârşitul celui de-al doilea război mondial.
Prin hotărârea contestată, pârâta i-a acordat drepturile recunoscute prin Legea nr. 189/2000, doar pentru perioada 1 ianuarie 1944 - 6 martie 1945, fără a lua în considerare declaraţiile martorilor Z.Z. şi A.V.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a pronunţat sentinţa nr. 55 din 24 martie 2003, prin care a admis acţiunea şi a dispus completarea hotărârii nr. 359/2003, în sensul că a stabilit că reclamantul are dreptul să beneficieze de Legea nr. 189/2000 ,şi pentru perioada 1 noiembrie 1941 – 31 decembrie 1943.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamantul, împreună cu familia sa au fost nevoiţi să se refugieze din comuna Răciula, judeţul Lăpuşna, Basarabia, în luna octombrie 1941, potrivit ordinelor de evacuare primite, stabilindu-se în Calafat, unde au locuit până în anul 1951.
În aceste împrejurări, instanţa a constatat că reclamantul a suferit persecuţii etnice pe toată durata refugiului, fiind îndreptăţit la beneficiul prevederilor Legii nr. 189/2000, pentru toată perioada de timp solicitată.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Vâlcea, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâta a învederat că instanţa nu a avut în vedere faptul că Basarabia a redevenit teritoriu românesc în perioada 1941 - 1944, nefăcându-se dovada persecuţiei etnice pentru acest interval de timp.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate şi având în vedere şi prevederile art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Instanţa de fond a reţinut în mod justificat faptul că perioada pentru care reclamantul este îndreptăţit să beneficieze de drepturile acordate prin Legea nr. 189/2000, este cuprinsă între 1 noiembrie 1941 - 6 martie 1945.
De altfel, însăşi pârâta şi-a revizuit propria hotărâre, stabilind că reclamantul beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000, pentru perioada 1 noiembrie 1941 - 6 martie 1945 – hotărârea nr. 359 din 6 iunie 2003 şi Decizia nr. 175025 din 26 iunie 2003.
În raport cu cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul declarat în cauză, ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Vâlcea împotriva sentinţei civile nr. 55/F-C din 24 martie 2003 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3564/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 3568/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
