CSJ. Decizia nr. 3568/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3568/2003
Dosar nr. 2099/2003
Şedinţa publică din 29 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Piteşti, sub nr. 1549 din 6 martie 2003, reclamanta V.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Argeş, anularea hotărârii nr. 630 din 8 ianuarie 2003, prin care pârâta a refuzat să-i recunoască calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că:
- la data de 4 decembrie 2002 a solicitat pârâtei recunoaşterea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât în anul 1940, după semnarea Dictatului de la Viena, părinţii săi OG şi O.V. au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, comuna Slatina, actualmente Raionul Rahov din Ucraina, în localitatea Remeti, din România;
- în anul refugiului, respectiv 1940, părinţii săi au fost strămutaţi, prin Centrul de Plasament al Refugiaţilor de la Dej, în comuna Vinţu de Jos, judeţul Alba, acest fapt fiind atestat de certificatul nr. C/589 din 31 octombrie 2002 eliberat de Arhivele Naţionale – Direcţia Judeţeană Alba, din care rezultă că în Tabelul nominal de refugiaţi, aflaţi în comuna Vinţu de Jos, judeţul Alba, la data de 6 octombrie 1943, figurează şi tatăl său, OG, căsătorit, 4 copii, învăţător, refugiat la data de 6 octombrie 1940, carnet de refugiat nr. 1804 Alba Iulia;
- reclamanta s-a născut la data de 30 ianuarie 1943 în localitatea Vinţu de Jos, în timpul refugiului părinţilor săi;
- după perioada de refugiu, familia reclamantei a revenit în localitatea Dej, fiind repartizată prin Centrul de Plasament al Refugiaţilor, în comuna Aghiuş, judeţul Cluj, unde s-a stabilit definitiv;
- Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 a respins cererea, cu motivarea că petenta nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000, întrucât s-a născut în perioada de strămutare a părinţilor săi;
- prin respingerea cererii, pârâta a ignorat faptul că petenta se află în aceiaşi situaţie cu părinţii şi fraţii săi, respectiv, aceea de strămutat, în altă localitate decât cea de domiciliu.
Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Argeş a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia prematurităţii introducerii acţiunii în contencios administrativ, în sensul că nu a fost îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acţiunii, susţinând că reclamanta nu s-a aflat în situaţia de strămutată, întrucât aceasta s-a născut la data de 30 ianuarie 1943, ulterior strămutării familiei sale, care, conform actelor depuse la dosarul cauzei, s-a produs la data de 6 octombrie 1940.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins excepţia prematurităţii acţiunii invocată de către pârâtă, cu motivarea că reglementarea art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000, exclude obligaţia îndeplinirii procedurii prealabile atacării unui act administrativ, aşa cum aceasta este prevăzută la art. 5 din Legea nr. 29/1990, în sensul că persoana interesată poate face contestaţie împotriva hotărârii Comisiei de aplicare a Legii nr. 189/2000, în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, la curtea de apel.
Pe fondul cauzei, aceiaşi instanţă, prin sentinţa civilă nr. 65/F/C din 2 aprilie 2003, a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
- noţiunea de „persoană strămutată", astfel cum aceasta este reglementată de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, este explicată prin conţinutul prevederilor art. 2 din HG nr. 127/2002, privind aprobarea Normelor pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999, în sensul că prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, în această categorie fiind incluse şi persoanele care au fost expulzate, cele care s-au refugiat, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral;
- din probele administrate în cauză, rezultă că la data refugierii părinţilor săi, respectiv 6 octombrie 1940, reclamanta nu era născută şi nici concepută, astfel că aceasta nu poate avea calitatea de persoană refugiată pentru a beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca netemeinică şi nelegală.
Prin motivele de recurs formulate în scris, recurenta a arătat că interpretarea dată de instanţa de fond noţiunii de „persoană strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu", nu ţine seama şi de modificările aduse art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, prin Legea nr. 58/2002, în sensul că această modificare se referă la persoana care a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. Recurenta a mai arătat că din certificatul eliberat de Arhivele Naţionale – Direcţia Judeţeană Alba, rezultă că autorităţile în funcţiune la acea dată au inclus pe cei patru copii ai tatălui reclamantei, între aceştia incluzându-se şi reclamanta, în categoria de refugiaţi, considerând că prin persecuţia părinţilor au avut de suferit şi cei aflaţi în întreţinerea acestora.
Examinând sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., această instanţă constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în cele ce urmează.
Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 586/2002, de prevederile acestei legi beneficiază orice cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiat, expulzat sau strămutat în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat rezultă că în ceea ce priveşte acordarea drepturilor compensatorii, nu se face nici o diferenţiere în legătură cu persoanele care, din motive etnice, au fost nevoite să trăiască în refugiu sau au fost strămutate în altă localitate. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând în mod implicit şi copiii născuţi în perioada refugiului sau după strămutarea în altă localitate, aceştia împărtăşind aceiaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi sau strămutaţi în altă localitate.
Cum în cauză s-a făcut dovada că reclamanta s-a născut în perioada refugiului părinţilor săi, aceasta, începând cu data naşterii sale, respectiv 30 ianuarie 1943, a împărtăşit situaţia părinţilor refugiaţi, suportând consecinţele refugiului care, implicit, s-au răsfrânt şi asupra sa.
Pentru considerentele arătate, recursul declarat în cauză va fi admis, sentinţa instanţei de fond va fi casată, iar pe fond, acţiunea reclamantei va fi admisă, cu consecinţa anulării hotărârii nr. 630 din 8 ianuarie 2003 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Argeş şi obligarea pârâtei la emiterea unei hotărâri, prin care să acorde reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 30 ianuarie 1943 – 6 martie 1945, cu începere de la data de 1 ianuarie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de V.V., împotriva sentinţei civile nr. 65/F/C din 2 aprilie 2003 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, admite acţiunea formulată de V.V.
Anulează hotărârea nr. 630 din 8 ianuarie 2003 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Argeş şi obligă pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să acorde reclamantei drepturile, potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 30 ianuarie 1943 – 6 martie 1945, cu începere de la data de 1 ianuarie 2003.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3566/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 3569/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
