CSJ. Decizia nr. 365/2003. Contencios. La revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 365/2003
Dosar nr. 1977/2002
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, la 18 aprilie 2002, G.I. a solicitat revizuirea sentinţei civile nr. 478, pronunţată la data de 6 decembrie 2001, de această instanţă, motivând că este îndreptăţit la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, având în vedere actul normativ nou, respectiv HG nr. 127/2002 şi situaţia de refugiat în care s-a aflat.
Curtea de Apel Cluj, prin sentinţa nr. 199 din 4 iunie 2002, a respins cererea de revizuire, ca nefondată.
A reţinut, în considerentele hotărârii, că în raport cu condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., actul nou invocat de reclamant, respectiv HG nr. 127/2002, nu poate fi asimilat unui înscris doveditor, deţinut de partea potrivnică şi descoperit după pronunţarea hotărârii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs. reclamantul G.I.
În susţinerea recursului a arătat că a fost persecutat etnic de către regimurile stabilite în România, în perioada 1940 – 1945 şi că potrivit HG nr. 127/2002, „refugiaţii" sunt asimilaţi cu „strămutaţii", cu dreptul de a beneficia de dispoziţiile Legii nr. 189/2000.
A solicitat restituirea dosarului la Comisia Judeţeană constituită pentru stabilirea unor situaţii prevăzute de Legea nr. 189/2000 şi OG nr. 105/1999, de pe lângă Casa Judeţeană de Pensii Maramureş.
Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.
Astfel, având în vedere că din cererea depusă nu rezultă cu certitudine obiectul acesteia, instanţa era datoare să stăruie şi să ceară petentului, lămuriri suplimentare, pentru a stabili dacă este vorba de o cerere formulată în temeiul art. 322 C. proc. civ. sau cerere de revizuire formulată în temeiul OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare şi Normele de aplicare a acesteia, aprobate prin HG nr. 127/2002, în acest din urmă caz, cererea fiind greşit îndreptată.
Pe de altă parte, era necesar ca instanţa de fond să aibă în vedere la soluţionarea cauzei, şi Precizările transmise Caselor judeţene de Pensii, cu nr. 1026 din 29 martie 2002, de către Casa Naţională de Pensii.
Astfel fiind, urmează ca recursul de faţă să fie admis, hotărârea atacată să fie casată şi cauza trimisă pentru rejudecare, potrivit dezlegărilor de mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de G.I., împotriva sentinţei civile nr. 199 din 4 iunie 2002 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3648/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3650/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
