ICCJ. Decizia nr. 3656/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3656
Dosar nr. 3560/200.
Şedinţa de la 4 noiembrie 2003
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată sub nr. 1505/2003 la Tribunalul Iaşi, contestatorul U.C. a solicitat în contradictoriu cu intimata C.N. P.R. S.A., D.R.P. Iaşi, anularea deciziei de imputare nr. 16 din 30 decembrie 2002 emisă de intimată pentru suma de 159.143.246 lei şi suspendarea deciziei de imputare.
Prin sentinţa civilă nr. 168 din 7 martie 2003 Tribunalul Iaşi şi-a declinat competenţa în favoarea colegiului jurisdicţional al Curţii de Conturi Iaşi.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a avut în vedere faptul că în conformitate cu HG nr. 371 din 3 iulie 1998, intimata este societate comercială de interes public cu capital integral de stat fiind inclusă în categoria persoanelor juridice prevăzute la art. 18 lit. d) din Legea nr. 94/1992.
În cauză au fost îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 41 din Legea nr. 94/1992, în ce priveşte calitatea persoanei contestatoare ca şi calitatea persoanei juridice în patrimoniul căreia se reflectă prejudiciul ca şi natura faptei, [art. 18 lit. d) Legea nr. 94/1992].
Colegiul jurisdicţional al Curţii de Conturi Iaşi prin sentinţa nr. 32 din 24 iunie 2003 şi-a declinat la rândul său competenţa în favoarea Tribunalului Iaşi şi a dispus înaintarea dosarului Curţii Supreme de Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a avut în vedere că din cele trei condiţii prevăzute de art. 41 din Legea nr. 94/1992 referitor la competenţa materială a colegiului jurisdicţional, una nu este realizată şi anume obiectul imputaţiei nu-l constituie prejudicii aduse în legătură cu modul de gestionare al patrimoniului statului (în acest sens adresa nr. 273/23/16690 din 19 iunie 2003 a serviciului financiar din cadrul unităţii pârâte.
Aşa fiind, competenţa materială pentru soluţionarea cauzei revine conform art. 21 şi art. 158 alin. (3) C. proc. civ. Tribunalului Iaşi.
Analizându-se actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Într-adevăr, nefiind întrunite cele trei condiţii cerute imperativ de art. 41 din Legea nr. 94/1992 referitor la competenţa materială a Colegiului jurisdicţional, aceasta revine instanţei de drept comun.
Potrivit art. 21 şi art. 22 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe U.C. şi C.N. P.R. S.A., D.R.P. Iaşi, în favoarea Tribunalului Iaşi.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 4 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3652/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3657/2003. Contencios. Conflict negativ de... → |
|---|
