ICCJ. Decizia nr. 3651/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 309/2002. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
INALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3651/2003
Dosar nr. 2263/2003
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 190/F/CA/2003, reclamantul M.L. în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Braşov, a solicitat anularea hotărârii nr. 440/2003 şi obligarea pârâtei la emiterea unei hotărâri care să constate că perioada 9 ianuarie 1958 – 1 decembrie 1959, se încadrează în prevederile Legii nr. 309/2002.
În motivarea acţiunii a arătat că deşi îndeplinea condiţiile legale, pârâta nu i-a recunoscut drepturile solicitate.
Prin sentinţa nr. 29/F/25 martie 2003, s-a admis acţiunea, s-a anulat hotărârea nr. 440/2003 emisă de Comisia pentru aplicarea OG nr. 105/1999 şi în consecinţă a fost obligată pârâta să emită o nouă hotărâre care să constate că perioada 9 ianuarie 1958 – 1 decembrie 1959, se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a avut în vedere faptul că reclamantul a satisfăcut stagiul militar într-o unitate cu indicativ militar în detaşament organizat în acest scop.
Împotriva sentinţei a formulat recurs Casa Judeţeană de Pensii Braşov, criticând-o astfel:
Instanţa nu a avut în vedere faptul că intimatul, deşi a prestat stagiul militar într-un detaşament de muncă acesta nu era în subordinea Ministerului Forţelor Armate, ci a Ministerului de Construcţii.
Analizându-se actele şi lucrările dosarului, constată:
Aşa cum a reţinut instanţa de fond din livretul militar rezultă că a lucrat într-un detaşament organizat de muncă. De altfel certificatul eliberat de Ministerul Apărării Naţionale nr. 17353 din 19 iulie 2002 confirmă odată în plus că şi-a efectuat stagiul militar la detaşament de muncă de la 4 noiembrie 1957 la 1 decembrie 1959 când a fost lăsat la vatră.
Faţă de considerentul expus se constată că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare în cauză a prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002.
Constatându-se că nu sunt motive care să ducă la casare, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Braşov, împotriva sentinţei civile nr. 29/F din 25 martie 2003 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2003.
← ICCJ. Decizia nr. 3650/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3652/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
---|