CSJ. Decizia nr. 376/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 376/2003
Dosar nr. 2961/2001
Şedinţa publică din 31 inauarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul C.M. a chemat în judecată Ministerul Transporturilor. pentru ca în contradictoriu cu pârâtul şi pe calea contenciosului administrativ. să se dispună anularea Ordinului Ministrului Transporturilor nr. 76/2000, prin care s-a dispus schimbarea reclamantului din funcţia de director al Direcţiei de Sănătate Publică în Transporturi Constanţa.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în urma concursului din 28 septembrie 1999, a fost încadrat prin Ordinul nr. 540 din 1 octombrie 1999, în funcţia de medic director la Direcţia de Sănătate Publică în Transporturi Constanţa, începând cu data de 1 octombrie 1999, fiind supus unei perioade de probă de 3 luni. A mai arătat că la data de 24 ianuarie 2000, prin adresa nr. 142, i s-a comunicat că în baza ordinului, a cărei anulare o solicită, a fost eliberat din funcţie, pentru necorespundere pe post în perioada de probă.
Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 132/CA din 1 iunie 2001, a respins ca nefondată, excepţia necompetenţei materiale a instanţei. Totodată, a dispus respingerea ca nefondată, şi a contestaţiei formulate de reclamant.
Pentru a pronunţa o astfel de soluţie, instanţa a reţinut că în perioada de probă, reclamantul nu a organizat activitatea direcţiei, conform Ordinului nr. 574/1999, nefăcând propuneri pentru Consiliul Consultativ de Conducere, astfel că atribuţiile şi competenţele conducerii Direcţiei de Sănătate Publică în Transporturi Constanţa nu au fost îndeplinite. De asemenea, nu a luat măsuri de nominalizare a coordonatorilor de programe pentru cele şase programe naţionale de sănătate şi nu a respectat propunerea de organigramă pentru anul 2000, privind restructurarea organizatorică a Direcţiei de Sănătate Publică în Transporturi Constanţa.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs reclamantul C.M., care a susţinut, în esenţă, că instanţa s-a pronunţat cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 188/1999, întrucât a soluţionat conflictul sub aspectul material al acestei legi, dar sub aspectul de fond al conflictului a aplicat Codul muncii şi HG nr. 281/1993.
A mai susţinut şi că perioada de stagiu a fost mai mică de 3 luni, astfel că perioada verificată, 1 noiembrie – 31 decembrie 1999, este de doar 60 de zile.
Recursul este nefondat.
În fapt, în urma concursului din 28 septembrie 1999, prin Ordinul nr. 540 din 1 octombrie 1999, al Ministrului Transporturilor, reclamantul a fost încadrat în funcţia de medic director al Direcţiei de Sănătate Publică în Transporturi Constana, începând cu data de 1 octombrie 1999.
Potrivit reglementărilor legale, a fost supus unei perioade de probă de 3 luni, însă la data de 24 ianuarie 2000, prin adresa nr. 142 din 24 ianuarie 2000, i s-a comunicat că în baza Ordinului ministrului nr. 76/2000, a fost eliberat din funcţie, pentru necorespundere pe post în perioada de probă.
Astfel, s-a constatat că în această perioadă, reclamantul nu a organizat activitatea direcţiei conform Ordinului nr. 574/1999, întrucât nu a făcut propuneri pentru Consiliul Consultativ de Conducere.
De asemenea, nu a luat măsuri de nominalizare a coordonatorilor pentru cele şase programe naţionale de sănătate, deşi a participat la şedinţele de lucru pe această temă.
În fine, s-a mai reţinut şi că reclamantul nu a respectat propunerea de organigramă din anul 2000, privind restructurarea organizatorică a Direcţiei de Sănătate Publică în Transporturi Constanţa, fapt care a condus la numeroase confuzii.
Faţă de cele de mai sus, se constată că reclamantul nu a obţinut performanţele profesionale pe care angajatorul, respectiv Ministerul Transporturilor le aştepta de la el în perioada de probă, astfel că în mod corect instanţa de fond a reţinut că acest lucru atrage necorespunderea sa pe post şi a dispus respingerea contestaţiei sale, ca nefondată.
Critica potrivit căreia instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu încălcarea Legii nr. 188/1999, nu poate fi primită, recurentul neavând calitatea de funcţionar în sensul acestei legi, deoarece potrivit art. 22 alin. (2) din lege, funcţiile publice se stabilesc la nivelul primăriilor, prin hotărâre a Consiliului local şi cu avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, cerinţă legală neîndeplinită în speţă.
Pe de altă parte, dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 188/1999, nu interzic ca până în momentul atestării pe post, funcţionarul public să fie eliberat din funcţie, iar contestatorul a fost eliberat din funcţie prin Ordinul Ministrului transporturilor nr. 76/2000, aşa cum prevede art. 14 alin. (4) din HG nr. 4/2001.
În raport cu cele arătate în considerentele precedente, instanţa de control judiciar, constatând netemeinicia criticilor aduse sentinţei recurate care este legală şi temeinică, urmează să respingă recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.M., împotriva sentinţei civile nr. 132/CA din 1 iunie 2001, a Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3756/2003. Contencios. La declinare de... | ICCJ. Decizia nr. 3760/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
