ICCJ. Decizia nr. 3753/2003. Contencios. Anulare decizie de imputare emisa de O.N.C.G.C. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3753/2003
Dosar nr. 881/2003
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 3 aprilie 2002, reclamantul F.H. a chemat în judecată Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie, solicitând anularea deciziei nr. 3 din 25 februarie 2002 ,prin care i s-au imputat 17.309.450 lei, cotă parte din prejudiciul de 376.292.397 lei, reprezentând c/val lipsei de folosinţă pentru spaţiul, proprietatea SC M. SA, aferentă perioadei decembrie 1996 – decembrie 1999.
În motivarea cererii sale, reclamantul a susţinut că nu are nici o culpă care să justifice antrenarea răspunderii materiale, în perioada producerii pagubei neavând nici o funcţie de conducere, numirea ca director la O.C.A.O.T.A. Vrancea, fiind făcută ulterior pronunţării sentinţei civile nr. 128/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 167 din 25 noiembrie 2002, Curtea de Apel Galaţi a admis acţiunea, a anulat Decizia de imputare şi a exonerat reclamantul de plata sumei reţinute în sarcina sa.
S-a reţinut că nu sunt întrunite elementele răspunderii materiale, nefiind făcută dovada vreunei legături de cauzalitate între prejudiciul produs şi vinovăţia reclamantului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie, care a susţinut, în esenţă că pentru toată perioada cât a funcţionat în sediul, aparţinând SC M. SA, O.C.A.O.T.A. Vrancea datora chirie, calculată la tariful pentru spaţiu birouri, şi nu pentru activitate de turism, cum s-a stabilit prin expertiza contabilă şi sentinţa nr. 126/2001.
În opinia recurentului, în calitate de conducător al O.C.A.O.T.A. Vrancea, reclamantul se face vinovat că nu a făcut toate demersurile în justiţie, pentru a se achita suma datorată.
Recursul nu este fondat.
Prin sentinţa civilă nr. 126 din 13 martie 2001, devenită titlu executor, Tribunalul Vrancea a obligat O.C.A.O.T.A. Vrancea la plata sumei de 268.793.898 lei, cu titlu de despăgubiri civile pentru lipsa de folosinţă a spaţiului, proprietatea SC M. SA şi la 16.767.696 lei, cheltuieli de judecată.
Prin nota serviciului legislaţiei şi contencios a Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie s-a consemnat producerea prejudiciului în patrimoniul O.J.C.G.C Vrancea, în sumă de 376.292.397 lei, compus din suma stabilită de sentinţa civilă nr. 126/2001, plus diferenţa reactualizată pentru perioada 1 martie 2001 – 31 decembrie 2001, la care se adaugă cheltuieli de judecată.
Drept urmare s-a emis Decizia de imputare nr. 3 din 25 februarie 2002, prin care s-a reţinut în sarcina lui F.H., 17.309.450 lei, cota parte din prejudiciul total, considerând ca în calitatea pe care a avut-o, nu a luat măsuri pentru limitarea pierderilor băneşti provenite din creşterea cuantumului despăgubirilor civile datorate şi neachitate.
Cum răspunderea materială a salariaţilor presupune întrunirea simultană şi cumulativă a cel puţin patru condiţii: existenţa faptei ilicite a salariatului în legătură cu munca sa; prejudiciul cauzat societăţii; raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciul cauzat şi vinovăţia salariatului, pe care în mod excepţional are obligaţia să o dovedească societatea, urmează a se reţine că în cauză prejudiciul s-a produs în perioada decembrie 1996 – decembrie 1999, perioadă în care reclamantul nu îndeplinea nici o funcţie de conducere, el fiind numit director, ulterior pronunţării hotărârii nr.1 26/2001.
Sub aspectul vinovăţiei, deşi prin Decizia de imputare se reţine culpa reclamantului pentru neluarea măsurilor în vederea limitării pierderilor băneşti provenite din creşterea cuantumului despăgubirilor neachitate, recurentul, prin chiar motivele de recurs, exclude orice culpă în legătură cu actualizarea sumei, pentru simplul motiv că plata chiriei nu era posibilă, din lipsa fondurilor nevirate de la buget.
Astfel fiind, legal şi temeinic, instanţa fondului a reţinut că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor pentru angajarea răspunderii materiale a reclamantului F.H. şi a dispus anularea imputaţiei emisă în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie, împotriva sentinţei civile nr. 167 din 25 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3752/2003. Contencios. Anulare decizie... | ICCJ. Decizia nr. 3754/2003. Contencios. Anualare decizie de... → |
|---|
