ICCJ. Decizia nr. 3754/2003. Contencios. Anualare decizie de imputare emisa de O.N.C.G.C. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3754/2003
Dosar nr. 882/2003
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 3 aprilie 2002, reclamantul D.E. a chemat în judecată Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie, solicitând anularea deciziei nr. 5 din 25 februarie 2002 prin care i s-a imputat suma de 134.336.386 lei, reprezentând cota parte din prejudiciul total de 376.292.397 lei produs Oficiului Judeţean de Cadastru, Geodezie şi Cartografie Vrancea.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în mod greşit a fost angajată răspunderea sa materială, întrucât în perioada cât a funcţionat ca director al oficiului, a luat toate măsurile necesare pentru a limita cuantumul despăgubirilor civile datorate către SC M. SA Focşani, pentru spaţiul ocupat în imobilul, proprietatea societăţii.
Prin sentinţa civilă nr. 2166 din 25 noiembrie 2002, Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea şi a dispus anularea deciziei de imputare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamantul, în calitate de director al Oficiului de cadastru Vrancea s-a preocupat în mod continuu pentru încheierea contractului de închiriere pentru spaţiul proprietatea SC M. SA, în care sens a întocmit în anul 1997 un proiect de contract transmis societăţii şi acceptat tacit şi a dispus achitarea chiriei aferente anului 1997, sumă restituită în 1998.
De asemenea, reclamantul a solicitat prelungirea duratei contractului de închiriere, perfectarea actului neavând loc, întrucât societatea a pretins plata chiriei şi pe anii 1994 – 1996 şi tarife mai mari decât cele aprobate de Consiliul Judeţean Vrancea.
Şi pe durata procesului având ca obiect pretenţii şi evacuare, reclamantul s-a preocupat de schimbarea sediului oficiului, în care sens, încă din anul 1996 a solicitat organului ierarhic superior – Ministerul Agriculturii – punerea la dispoziţie a unui spaţiu corespunzător unde să fie mutaţi cei 60 de salariaţi şi să fie depozitate documentele aflate în incinta spaţiului în litigiu.
Ministerul Agriculturii a şi avizat cu adresa nr. 124/1996 realizarea noului sediu al O.C.A.O.T.A. Vrancea, plan aprobat de Ministerul Finanţelor prin Acordul nr. 2121/1996, investiţia debutând în 1998, dar nefiind finalizată nici la această dată.
Cu toate insistenţele conducerii Oficiului de Cadastru Vrancea, doar în 2001 s-a reuşit repartizarea unui spaţiu corespunzător, astfel încât nu se poate reţine culpa reclamantului nici în ocuparea în continuare a imobilului, proprietatea SC M. SA şi nici în plata despăgubirilor stabilite prin hotărâre judecătorească ca datorate societăţii pentru lipsa de folosinţă.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul Oficiului Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâtul a învederat că instanţa a greşit, reţinând inexistenţa prejudiciului. Prin sentinţa civilă nr. 128/2001 a Tribunalului Vrancea, O.C.A.O.T.A. Vrancea a fost obligată să achite către SC M. SA sumele de 268.793.898 lei contravaloarea lipsei de folosinţă şi 16.916.131 lei cheltuieli de judecată, la care s-au adăugat ulterior 65.426.368 lei, sumă reactualizată pentru anul 2001, plus cheltuielile de executare.
Din acest prejudiciu, a mai arătat pârâtul, reclamantul rămâne răspunzător, alături de celelalte persoane din conducerea O.C.A.O.T.A Vrancea, pentru suma de 35.534.325,50 lei, reprezentând contravaloarea chiriei pentru spaţiul ocupat, calculat, însă, la tariful pentru spaţiu de birouri şi nu la cel pentru activitate de turism.
Examinând cauza în raport de motivele invocate şi având în vedere şi prevederile art. 3041 C. proc. civ., Curtea a constatat că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Chiar în cererea scrisă de recurs, pârâtul a recunoscut că reclamantul a făcut demersurile necesare la forul ierarhic superior şi la organele administraţiei locale în vederea găsirii unui spaţiu necesar desfăşurării activităţii Oficiului de Cadastru Vrancea, acest lucru nefiind rezolvat, iar instituţia fiind obligată să continue să ocupe spaţiul proprietatea SC M. SA.
De asemenea, pârâtul a achiesat şi asupra împrejurării că reclamantul nu este în culpă cu privire la neplata la timp a despăgubirilor datorate pentru lipsa de folosinţă, întrucât suma nefiind virată de la bugetul de stat, nu a existat posibilitatea pentru oficiu de a achita chiria.
Apărarea pârâtului în sensul că totuşi reclamantului i-a fost corect imputată suma de 35.534.325,50 lei, nu poate fi reţinută, neavând suport legal. Cuantumul sumei datorate către SC M. SA a fost stabilit prin hotărâre judecătorească irevocabilă, instanţa care a judecat litigiul dintre societate şi Oficiul de Cadastru Vrancea, constatând că acesta trebuie să achite prejudiciul astfel cum a fost calculat prin raportul de expertiză contabilă.
În consecinţă, criticile formulate de pârât fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 166 din 25 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3753/2003. Contencios. Anulare decizie de... | ICCJ. Decizia nr. 3755/2003. Contencios. Refuz raspuns memoriu.... → |
|---|
