ICCJ. Decizia nr. 3849/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3849/2003
Dosar nr. 3222/2001
Şedinţa publică din 13 noiembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa atacată cu recurs, sentinţa civilă nr. 996, pronunţată la data de 4 iulie 2001 în dosarul nr. 1011/2001, judecând după casare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC C.P. SA Bucureşti, în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a municipiului Bucureşti şi Administraţia Finanţelor Publice a sectorului 2 Bucureşti.
În consecinţă, a omologat raportul de expertiză efectuat în cauză şi a dispus anularea deciziei nr. 1099/1999, a dispoziţiei nr. 344/1998, a hotărârii nr. 106/1998 şi procesul-verbal din 17 iunie 1996, acte administrative emise de autorităţile pârâte.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin procesul-verbal de control nr. 100421 din 21 iunie 1998, încheiat de Administraţia Finanţelor Publice a sectorului 2 Bucureşti, s-a calculat în sarcina societăţii comerciale, o datorie bugetară de 223.801.000 lei, reprezentând impozit pe profit suplimentar pentru anul 1997, reţinând că aceasta nu beneficiază de reducerea cu 50% a impozitului pe profitul reinvestit, în temeiul art. 7 lit. c) din OG nr. 70/1994, republicată.
Datoria bugetară astfel calculată, a fost menţinută în căile administrativ-jurisdicţionale, motivându-se că pentru a putea beneficia de prevederile legale de mai sus, unitatea era obligată să epuizeze celelalte resurse financiare.
Curtea de apel, prin sentinţa civilă nr. 330 din 21 martie 2000, a admis acţiunea şi a anulat actele administrative atacate, iar Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 823 din 27 februarie 2001, a admis recursurile formulate de Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti, reţinând că instanţa de fond a dispus anularea unui act administrativ, procesul-verbal de control nr. 100421 din 21 iunie 199, fără ca autoritatea emitentă să fi fost citată în cauză, potrivit prevederilor Legii nr. 29/1990.
Rejudecând după casare, Curtea de apel a dispus „omologarea" expertizei contabile, ce fusese efectuată în cauză, însuşindu-şi concluziile expertului care a stabilit că prevederile art. 7 lit. c) din OG nr. 70/1994 trebuie interpretate în sensul că unitatea era obligată, înainte de a reinvesti profitul realizat, să folosească numai acele surse care aveau destinaţia expresă pentru investiţii, iar nu şi celelalte surse existente, care aveau alte destinaţii.
În concluzie, a motivat instanţa de fond, societatea comercială reclamantă era îndreptăţită să beneficieze de reducerea cu 50% a impozitului pe profit, aferentă profitului reinvestit în cursul anului curent 1997.
Împotriva acestei soluţii au formulat recursuri Administraţia Finanţelor Publice a sectorului 2 Bucureşti, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti şi respectiv, Ministerul Finanţelor Publice, în cele trei recursuri susţinându-se, în esenţă, că instanţa de fond a adoptat o hotărâre, cu încălcarea şi aplicarea greşită a prevederilor legale în materie.
Recursurile sunt întemeiate.
Este necontestat că în perioada supusă controlului, 1 ianuarie 1997 – 31 decembrie 1997, societatea comercială intimată şi-a redus impozitul pe profitul aferent anului 1997, cu suma de 223.801.000 lei reprezentând reducerea de 50%, acordată de prevederile art. 7 lit. c) din OG nr. 70/1994, republicată, privind impozitul pe profit, pentru investiţii efectuate în sumă de 1.402.000.000 lei.
Potrivit prevederilor art. 7 lit. c) din OG nr. 70/1994, republicată, în vigoare la data respectivă, impozitul pe profit se reduce cu 50% pentru profitul folosit în anul fiscal curent, la modernizarea tehnologiilor de fabricaţie sau la extinderea activităţii, în scopul obţinerii de profituri suplimentare, precum şi pentru investiţii destinate protejării mediului înconjurător, care se concretizează în active corporale şi necorporale amortizabile, după consumarea celorlalte surse de finanţare a investiţiilor, inclusiv a creditelor pentru investiţii.
În aplicarea prevederilor legale de mai sus, Ministerul Finanţelor a emis Ordinul nr. 40/1997, art. 21 precizând că reducerea impozitului pe profit cu cota de 50%, se calculează numai după utilizarea surselor proprii şi împrumutate (amortizare, sume provenite din valorificări de mijloace fixe şi active, credite, fondul de dezvoltare constituit din anii precedenţi, etc).
Or, din fişa analitică a contului 118 „Alte fonduri", rezultă că societatea comercială intimată avea suma de 1.800.600.000 lei, din care 1.025.300.000 lei repartizată din profitul pe anul precedent, ceea ce reprezintă o sursă de finanţare care trebuia folosită de unitate, mai înainte de folosirea profitului pe anul curent, pentru a putea beneficia de reducerea cu 50% a impozitului pe profit, în condiţiile art. 7 lit. c) din OG nr. 70/1994, republicată, în vigoare la data respectivă.
În mod greşit instanţa de fond şi-a întemeiat soluţia pe concluziile expertului contabil care, depăşindu-şi limitele competenţei, a procedat la interpretarea prevederilor legale aplicabile, prerogativă exclusivă a instanţei de judecată.
Având în vedere considerentele de mai sus, rezultă că motivele invocate de recurenţi sunt întemeiate, actele administrative atacate fiind legale şi temeinice, intimata-reclamantă nebeneficiind, în situaţia dată, de reducerea cu 50% a impozitului pe profit, nefiind îndeplinite cumulativ toate condiţiile cerute de art. 7 lit. c) din OG nr. 70/1994, republicată, în vigoare la data respectivă.
Astfel fiind, recursul va fi admis, sentinţa atacată va fi casată şi, rejudecând cauza, acţiunea va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Ministerul Finanţelor Publice, de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a municipiului Bucureşti şi de Administraţia Finanţelor Publice a sectorului 2 Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 996 din 4 iulie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3845/2003. Contencios. La declinarea de... | CSJ. Decizia nr. 385/2003. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
