ICCJ. Decizia nr. 3845/2003. Contencios. La declinarea de competenta (anularea procesului verbal de licitatie mobiliara). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3845/2003
Dosar nr. 2433/2003
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti la data de 4 martie 2003, reclamanta P.D. a chemat în judecată pe pârâtul C.S., executor judecătoresc, solicitând ca instanţa să dispună anularea procesului-verbal de licitaţie mobiliară- întocmit de pârât la 24 ianuarie 2003.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, prin încălcarea flagrantă a prevederilor art. 5 C. civ. şi cu fraudarea Legii nr. 99/1999, prin procesul-verbal contestat- pârâtul a declarat şi constatat adjudecarea bunurilor- părţi sociale ale celor două debitoare ale sale din cadrul societăţii comerciale la care erau asociate, cu toate că anterior, pe cale amiabilă, acestea i-au cesionat reclamantei părţile lor sociale.
Ulterior, reclamanta şi-a completat şi precizat cererea introductivă, solicitând ca instanţa să se pronunţe asupra legalităţii actelor care au stat la baza întocmirii procesului-verbal de licitaţie, investirea cu formulă executorie a titlului executoriu, încuviinţarea instanţei pentru sechestrarea şi vânzarea părţilor sociale în discuţie, validarea popririi.
De asemenea, a solicitat ca instanţa să constate că pârâtul a întocmit actele cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 11 alin. (2) şi art. 66 din Legea nr. 31/1990, modificată, urmând ca în temeiul art. 11 din Legea nr. 29/1990, să-i achite şi suma de 3 miliarde lei, cu titlu de daune materiale.
La termenul din 7 mai 2003, apărătorul pârâtului a invocat excepţia de necompetenţă a instanţei în soluţionarea cauzei, solicitând a se declina competenţa în favoarea Judecătoriei sectorului 4 a municipiul Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 632 din 7 mai 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamanta P.D., împotriva pârâtului C.S., executor judecătoresc, în favoarea Judecătoriei sectorului 4 a municipiul Bucureşti.
A obligat pe reclamantă să plătească pârâtului suma de 3.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a avut în vedere obiectul acţiunii şi prevederile Codului de procedură civilă, în sensul că împotriva executării silite însăşi, precum şi împotriva oricărui act de executare, se poate face contestaţie care se introduce la instanţa de executare, aceasta fiind în speţă Judecătoria sectorului 4 Bucureşti.
Împotriva sentinţei civile sus-menţionate a declarat recurs P.D., care a susţinut, în esenţă, că obiectul acţiunii priveşte un act administrativ şi în consecinţă, competenţa de soluţionare aparţine instanţei de contencios administrativ, şi nu judecătoriei.
Recursul este nefondat.
Din cuprinsul cererii de chemare în judecată, din cererea completatoare şi din celelalte acte aflate la dosar, se reţine că recurenta a contestat procesul-verbal de licitaţie şi actele care au stat la baza întocmirii acestuia, deci acte de executare întocmite de pârât în calitatea sa de executor judecătoresc.
Conform prevederilor art. 58 din Legea nr. 188/2000, privind executorii judecătoreşti: „Cei interesaţi sau vătămaţi prin actele de executare pot formula contestaţie la executare, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă", iar dispoziţiile din codul de procedură civilă referitoare la contestaţia la executare, sunt cuprinse în Cartea a V-a, cap. I, secţiunea a VI-a, art. 399- 404.
Art. 399 teza I prevede că „Împotriva executării silite înseşi, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare".
Conform prevederilor art. 400 alin. (1) C. proc. civ., „contestaţia se introduce la instanţa de executare" care este Judecătoria sectorului 4 Bucureşti, astfel cum în mod legal şi temeinic a reţinut instanţa de fond, întrucât obiectul acţiunii nu priveşte anularea unui act administrativ sau suspendarea executării acestuia, actul atacat în instanţă nefiind un act administrativ, în sensul Legii nr. 29/1990, care să atragă competenţa de soluţionare a instanţei de contencios administrativ.
Faţă de cele ce preced, recursul de faţă este nefondat şi urmează să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.D. împotriva sentinţei civile nr. 632 din 7 mai 2003 a Curţii de Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3841/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3849/2003. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
