ICCJ. Decizia nr. 3868/2003. Contencios. Anulare nota M.J. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3868/2003
Dosar nr. 804/2003
Şedinţa publică din 13 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul E.N. a solicitat, prin acţiunea precizată la 28 ianuarie 2003, anularea notei nr. 7336/22/2002 emisă de Ministerul Justiţiei, prin care acesta şi-a însuşit concluziile notei de constatare nr. 224/S/2002 a Curţii de Apel Bucureşti.
În susţinerea acţiunii, reclamantul a arătat că, a absolvit facultatea de drept în anul 1970, iar cererea sa de primire în avocatură fără examen a fost respinsă, motiv pentru care a încheiat o convenţie civilă cu o asociaţie de locatari spre a fi reprezentată în faţa instanţelor de judecată pentru recuperarea unui debit, însă la Curtea de Apel Bucureşti nu i s-a permis să pună concluzii orale, invocându-se dispoziţiile art. 68 C. proc. civ.
Pentru acest motiv s-a adresat cu o plângere Ministerului Justiţiei, care a fost trimisă spre soluţionare la Curtea de Apel Bucureşti, prin adresa nr. 7336/22/2002.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 71 din 28 ianuarie 2003, a respins acţiunea reclamantului, reţinând că adresa nr. 7336/22/2002 nu este un act administrativ în înţelesul Legii nr. 29/1990, pentru a fi incidente dispoziţiile art. 1 din lege.
Apoi, s-a reţinut că, chiar în forma iniţială acţiunea reclamantului este neîntemeiată, întrucât mandatarul nu poate pune concluzii decât prin avocat, cu excepţia consilierului juridic care, potrivit legii, reprezintă partea.
Dar, reclamantul nu a reprezentat Asociaţia de locatari în calitate de consilier juridic, ci de mandatar, astfel că, în mod legal, nu i s-a permis să pună concluzii orale.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul, susţinând: întâi, că, în mod greşit, s-a reţinut că adresa nr. 7336/22/2002 este o simplă comunicare, care nu produce efecte juridice; în al doilea rând că, în acest mod, i se interzice dreptul de a profesa.
Recursul este nefondat.
În cauză, obiectul litigiului, aşa cum a fost precizată acţiunea, priveşte anularea adresei nr. 7336/22/2002, prin care Ministerul Justiţiei i-a comunicat reclamantului faptul că memoriul său a fost transmis Curţii de Apel Bucureşti, de unde va primi rezultatul.
Deci, potrivit dreptului de petiţionare, reclamantul s-a adresat intimatului cu un memoriu la care a primit răspuns în termenul prevăzut de lege.
Împrejurarea că răspunsul, prin conţinutul său, nu îl mulţumeşte pe reclamant, nu constituie o vătămare a drepturilor sale recunoscute de lege, în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Aşadar, cum în cauză nu a fost emis un act administrativ, producător de efecte juridice, ci o simplă comunicare adresată reclamantului, prin care nu i-a fost încălcat vreun drept recunoscut de lege, soluţia adoptată de prima instanţă este legală şi temeinică.
În consecinţă, recursul este nefondat, urmând să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de E.N. împotriva sentinţei civile nr. 71 din 28 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3867/2003. Contencios. împotriva deciziei... | ICCJ. Decizia nr. 3869/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
