ICCJ. Decizia nr. 3881/2003. Contencios.. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3881/2003
Dosar nr. 2483/2003
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 1 martie 2002, reclamantul B.V. a solicitat anularea deciziei nr. 193190 din 28 ianuarie 2002 emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Sibiu şi obligarea pârâtei să-i recalculeze drepturile de pensie, pe baza veniturilor dovedite cu adeverinţa nr. 583 din 18 aprilie 2001, eliberată de SC S. SA Caracal. Reclamantul a solicitat, de asemenea, obligarea pârâtei la plata daunelor pentru fiecare zi de întârziere, cu începere de la data pronunţării hotărârii şi până la data executării, prin emiterea unei noi decizii de pensie.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că s-a pensionat în baza Legii nr. 3/1977 şi că a solicitat recalcularea pensiei, prin acordarea drepturilor cuvenite pentru vechimea în grupa a II-a de muncă, dar pârâta a procedat nelegal la stabilirea noii pensii conform Legii nr. 19/2000, ceea ce a determinat o reducere a drepturilor sale băneşti.
Prin sentinţa civilă nr. 170 din 2 aprilie 2002, Tribunalul Sibiu a admis acţiunea, a anulat Decizia nr. 193190 din 28 ianuarie 2002, a obligat pârâta să recalculeze pensia reclamantului potrivit Legii nr. 3/1977, cu luarea în considerare a adeverinţei nr. 583 din 18 aprilie 2001, emisă de SC S. SA Caracal şi să plătească reclamantului suma de 25.000 lei, pentru fiecare zi de întârziere, cu începere de la data de 2 aprilie 2002 şi până la executarea efectivă a hotărârii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul s-a pensionat la data de 3 octombrie 1990, în baza Legii nr. 3/1977 şi că recalcularea pensiei, prin luarea în considerare a vechimii în grupa a II-a de muncă, trebuia efectuată potrivit aceleiaşi legi şi nu prin aplicarea Legii nr. 19/2000, cum greşit a procedat pârâta, încălcând principiul neretroactivităţii legii.
Recursul declarat împotriva acestei sentinţe de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Sibiu, a fost respins ca nefondat, prin Decizia civilă nr. 1501 din 28 august 2002, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Împotriva celor două hotărâri judecătoreşti, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., a declarat recurs în anulare, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, solicitând casarea hotărârilor pronunţate şi pe fond, respingerea acţiunii formulate de reclamantul B.V.
În motivarea recursului în anulare s-a susţinut că hotărârile criticate au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
În acest sens, s-a arătat că deşi reclamantul s-a pensionat la data de 3 octombrie 1990, cererea sa, de recalculare a pensiei, a fost depusă după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 şi potrivit art. 185 din această lege, aplicarea normelor anterioare cuprinse în Legea nr. 3/1977 a fost limitată numai pentru cererile înregistrate până la data de 1 aprilie 2001, când a intrat în vigoare legea nouă. De asemenea, s-a arătat că prin Ordinul nr. 340/2001, modificat prin Ordinul nr. 528/2001, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale a precizat că pentru persoanele înscrise la pensie în baza legislaţiei anterioare, recalcularea pentru adăugarea ratelor de cotizare nevalorificate iniţial, se face prin determinarea punctajului mediu anual, corespunzător perioadei adăugate şi cumularea cu punctajul stabilit, conform art. 180 din Legea nr. 19/2000.
Concluzia din hotărârile pronunţate în cauză, privind încălcarea de către pârâtă a principiului neretroactivităţii legii, a fost criticată, cu motivarea că raportul juridic născut între părţi în temeiul Legii nr. 3/1977, a încetat la data intrării în vigoare a legii noi, Legea nr. 19/2000, iar noul raport juridic este reglementat de art. 185 din această lege, cu privire la recalculare, conform principiului aplicării imediate a legii noi.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea va respinge ca nefondat recursul în anulare, pentru următoarele considerente:
Intimatul-reclamant B.V. a fost înscris la pensie pentru munca depusă şi limită de vârstă. prin Decizia nr. 93190 din 3 octombrie 1990 emisă de Comisia de Pensii Sibiu.
Intimatului-reclamant i-au fost calculate drepturile de pensie în baza Legii nr. 3/1977, pentru vechimea totală de 38 de ani în grupa a III-a de muncă.
La data de 27 aprilie 2001, intimatul-reclamant a solicitat recalcularea drepturilor de pensie, în funcţie de vechimea de 20 ani, 11 luni şi 29 de zile în grupa a II-a de muncă, dovedită cu adeverinţa nr. 583 din 18 aprilie 2001, eliberată de SC S. SA Caracal.
Pentru recalcularea drepturilor de pensie ale intimatului-reclamant, atât Tribunalul Sibiu, cât şi Curtea de Apel Alba Iulia au constatat corect că sunt aplicabile prevederile Legii nr. 3/1977 şi nu cele cuprinse în Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, în vigoare de la data de 1 aprilie 2001.
În recursul în anulare s-a invocat neîntemeiat că raportul juridic dintre părţi şi dedus judecăţii, cu privire la recalcularea drepturilor de pensie, se află sub incidenţa dispoziţiilor art. 185 din Legea nr. 19/2000.
Potrivit textului de lege invocat, cererile înregistrate şi nesoluţionate până la intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 se soluţionează conform normelor legale existente la data deschiderii drepturilor de asigurări sociale şi pensii.
Deşi a fost formulată după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, cererea intimatului-reclamant a avut ca obiect numai recalcularea cuantumului pensiei şi nu înscrierea sa la pensie sau valorificarea altor perioade de cotizare, astfel încât nu pot fi aplicate prevederile din legea nouă, unui raport juridic stabilit în baza Legii nr. 3/1977, în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie.
Dreptul intimatului-reclamant, de a valorifica perioadele lucrate într-o grupă superioară de muncă, a fost recunoscut prin art. 2 alin. (1) din Decretul-lege nr. 68/1990. Conform acestui text de lege, personalul de la locurile de muncă şi activităţile care, potrivit reglementărilor existente până în anul 1969 şi după aceea, erau prevăzute să fie încadrate în grupele I şi II de muncă, beneficiază de acest drept pe întreaga perioadă, cât au lucrat la locurile de muncă şi activităţile respective.
În Decizia nr. 87 din 1 iunie 1999, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Decretul-lege nr. 68/1990 recunosc beneficiul drepturilor câştigate prin activitatea desfăşurată în condiţii deosebite şi că aceste prevederi sunt neconstituţionale, în măsura în care se aplică numai personalului în activitate, nu şi acelor persoane care, deşi au lucrat în aceleaşi condiţii, au încetat raporturile lor de muncă, prin pensionare sau din alte motive ori s-au încadrat în activităţi care nu mai au acelaşi caracter.
În consecinţă, pensia intimatului-reclamant a fost stabilită în sistemul de asigurări sociale de stat, reglementat prin Legea nr. 3/1997 şi recalcularea sumei cuvenite, prin valorificarea perioadelor lucrate într-o grupă superioară de muncă, este supusă normelor legale existente la data deschiderii dreptului de pensie, astfel cum corect s-a constatat în cele două hotărâri judecătoreşti pronunţate în cauză.
Faţă de considerentele expuse, Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul în anulare formulat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, împotriva sentinţei civile nr. 170 din 2 aprilie 2002 a Tribunalului Sibiu şi a deciziei nr. 1501 din 28 august 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3877/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3882/2003. Contencios.. Recurs în anulare → |
|---|
