ICCJ. Decizia nr. 3884/2003. Contencios
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3884/2003
Dosar nr. 2367/2003
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2003
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 2241 din 10 iunie 2003, Curtea Supremă de justiţie, secţia de contencios administrativ, a respins recursul declarat de A.E., împotriva sentinţei civile nr. 52 din 22 ianuarie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, în contradictoriu cu Guvernul României, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Casa Naţională de Pensii, privind legalitatea OUG nr. 49/2001.
S-a reţinut de către instanţa de recurs, că OUG nr. 49/2001, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, are natura unui act normativ cu putere de lege, adoptat de guvern în baza delegării legislative şi care o exclude din categoria actelor administrative supuse controlului de legalitate al instanţelor judecătoreşti.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare, A.E., susţinând că în mod eronat, printr-o împărţire arbitrară a pensionarilor în două categorii, a fost inclusă în categoria celor cu pensii mari şi exclusă astfel de la indexarea şi recorelarea prevăzută de art. 168 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, pentru perioada 2002 – 2004.
Contestaţia în anulare nu este fondată.
În conformitate cu dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Or, în cauză, susţinerile contestatoarei, reprezintă în fapt o reiterare a motivelor din acţiune şi recurs, nu pot fi asimilate cerinţei exprese prevăzute de dispoziţiile enunţate, care nu vizează greşeli de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziţii legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de A.E. împotriva deciziei nr. 2241 din 10 iunie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ, ca nefondată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2003.
← ICCJ. Decizia nr. 388472003/2003. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3887/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
---|