ICCJ. Decizia nr. 3882/2003. Contencios.. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3882/2003
Dosar nr. 3423/2003
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1007 din 15 mai 2002, Judecătoria Turnu Măgurele a admis plângerea formulată de SC M.I. SRL din comuna Jilava şi a dispus anularea procesului-verbal de contravenţie seria B nr. 0094567 din 18 septembrie 2001, în sensul exonerării societăţii de plata amenzii de 400.000.000 lei şi al înlăturării măsurii confiscării cantităţii de 12.000 l. alcool etilic alimentar de 96o şi a sumei de 438.012.225 lei.
Recursul declarat de Garda Financiară Teleorman a fost admis de Tribunalul Teleorman care, prin Decizia nr. 994 din 19 septembrie 2002, a modificat sentinţa, în sensul că a respins plângerea formulată de societate, împotriva procesului-verbal de contravenţie.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că nici contestatoarea SC M.I. SRL şi nici SC S.C. SRL Plopii Slăviteşti, cele două societăţi comerciale implicate în livrarea alcoolului etilic alimentar, nu deţineau documente legale de provenienţă, iar prin comercializarea produsului respectiv care constituie monopol de stat, s-au încălcat prevederile OUG nr. 181/2000.
Împotriva deciziei a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, arătând că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond şi totodată, este şi vădit netemeinică.
Astfel, s-a învederat că din actele dosarului nu rezultă că SC M.I. SRL Jilava a săvârşit contravenţia prevăzută de art. 51 alin. (2) pct. 2 şi 6 din OG nr.2 7/2000, modificată prin OUG nr. 134/2000.
Societatea deţine autorizaţie pentru comercializarea băuturilor alcoolice, iar marfa livrată beneficiarei SC S.C. SRL a fost distilat de cereale de 94,5o, şi nu alcool etilic alimentar de 96o.
De asemenea, s-a mai arătat că nu s-a făcut dovada că produsul aflat în bazinele SC S.C. SRL a aparţinut contestatoarei şi este cel care a fost livrat pe baza documentelor însoţitoare şi a facturilor fiscale, cu atât mai mult, cu cât controlul a fost efectuat la 3 săptămâni de la livrare, iar marfa nu se găsea în recipientele inscripţionate de SC M.I. SRL.
Examinând recursul în anulare, în raport cu probele administrate în cauză, Curtea va constata că nu sunt fondate criticile formulate, hotărârea atacată fiind legală şi temeinică, motiv pentru care se va dispune respingerea cererii.
Astfel, tribunalul a reţinut, în mod justificat că societatea se face vinovată de săvârşirea contravenţiilor prevăzute de art. 51 din OG nr. 27/2000, modificată prin OUG nr. 134/2000, descrise în Anexa nr. 1 la procesul-verbal seria B nr. 0094507 din 18 septembrie 2001, încheiat de Garda Financiară, secţia Teleorman.
Susţinerea din recursul în anulare, în sensul că nu s-ar fi făcut dovada că alcoolul aflat în bazinele SC S.C. SRL, supus controlului, este chiar cel livrat de SC M.I. SRL Jilava, este infirmată de probele administrate în cauză, respectiv procesul-verbal nr. 2589 şi nota de constatare din 4 septembrie 2001, respectiv declaraţia administratorului societăţii care a cumpărat produsul şi constatările din buletinele de analiză ale Institutului de Chimie Alimentară.
Astfel, în nota explicativă dată, la data controlului, 4 septembrie 2001, M.Ş., asociat şi administrator la SC S.C. SRL, a declarat că alcoolul găsit provine din cantităţile livrate în luna august 2001, de SC M.I. SRL şi că, de altfel, nu s-a mai aprovizionat cu alte cantităţi de distilat de cereale, de la începutul activităţii societăţii.
În urma analizelor efectuate, a rezultat că distilatul de cereale de 94,5 grade, livrat de SC M.I. SRL, reprezintă, în realitate, alcool etilic alimentar rafinat, cu o concentraţie de 96,13o.
Este edificator şi faptul că SC S.C. SRL nu a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenţie, deşi marfa confiscată, respectiv cantitatea de 12.000 l. alcool etilic alimentar rafinat, era proprietatea sa.
În urma celor constatate la data de 4 septembrie 2001 şi a rezultatelor menţionate în buletinele de analiză, s-a încheiat procesul-verbal de contravenţie contestat, semnat cu obiecţiuni de asociatul unic şi administratorul SC M.I. SRL, M.S..
Întrucât produsul livrat de contestatoare a fost alcool etilic rafinat alimentar de 96 grade şi nu distilat de cereale de 94,5o,, pentru care societatea avea autorizaţie de comercializare, iar facturile de livrare nu poartă viza supraveghetorului fiscal, s-a reţinut în mod corect săvârşirea celor două contravenţii, constatându-se astfel legalitatea şi temeinicia procesului-verbal de contravenţie.
Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul în anulare ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul în anulare formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, împotriva sentinţei civile nr. 994/R din 19 septembrie 2002 a Tribunalului Teleorman, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3881/2003. Contencios.. Recurs în anulare | ICCJ. Decizia nr. 3883/2003. Contencios.. Contestaţie în anulare → |
|---|
