ICCJ. Decizia nr. 388472003/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 388472003
Dosar nr. 105/2003
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 20 august 2001, reclamantul M.A.T. a solicitat anularea deciziei nr. 8451 din 15 iunie 2001 emisă de Consiliul U.A.R. şi a hotărârii adoptată de Adunarea Generală Extraordinară a Baroului Braşov, la data de 10 mai 2001, pentru alegerea decanului baroului.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, prin hotărârea din 5 martie 2001, Adunarea Generală a Baroului Braşov l-a ales în funcţia de decan al baroului, dar hotărârea a fost anulată prin Decizia nr. 8259 din 18 martie 2001 a Consiliului U.A.R. Reclamantul a învederat că a contestat în justiţie Decizia de invalidare a alegerii sale şi că, anterior soluţionării procesului şi cu încălcarea prevederilor Legii nr. 51/1995, la data de 10 mai 2001, s-a procedat la alegerea altei persoane în funcţia de decan, hotărâre nelegal menţinută de Consiliul Uniunii care, prin Decizia nr. 8451 din 15 iunie 2001, a respins contestaţia sa.
Prin sentinţa civilă nr. 1331 din 12 octombrie 2001, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea, a anulat Decizia nr. 8451 din 15 iunie 2001 emisă de Consiliul U.A.R. şi a anulat parţial hotărârea din 10 mai 2001 a Adunării Generale Extraordinare a Baroului Braşov, privind alegerea decanului baroului.
Hotărând astfel, instanţa de fond a reţinut că, în mod nelegal, au fost organizate noi alegeri pentru funcţia de decan al Baroului Braşov la data de 10 mai 2001, când nu se soluţionase acţiunea în justiţie formulată de reclamant împotriva deciziei nr. 8259 din 18 martie 2001, de invalidare a alegerii sale, cu atât mai mult, cu cât executarea deciziei respective a fost suspendată în baza art. 9 din Legea nr. 29/1990, prin încheierea dată la 4 aprilie 2001 de instanţa de contencios administrativ.
Împotriva acestei sentinţe şi în termen legal, a declarat recurs pârâta U.A.R., solicitând casarea hotărârii în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În primul motiv de casare, s-a invocat necompetenţa teritorială a instanţei de fond, susţinându-se că, potrivit art. 6 din Legea nr. 29/1990, trebuia declinată competenţa în favoarea Curţii de Apel Braşov, în a cărei circumscripţie domiciliază reclamantul.
Prin cel de-al doilea motiv de casare, recurenta a susţinut că instanţa de fond nu a avut în vedere că împotriva încheierii din 4 aprilie 2001 a declarat recurs şi, conform art. 14 alin. (2) din Legea nr. 29/1990, recursul este suspensiv de executare, astfel încât Decizia de invalidare a alegerii reclamantului îşi producea efectele juridice la data când au fost organizate noi alegeri pentru funcţia de decan. De asemenea, recurenta a arătat că au fost anulate hotărârile din 5 martie 2001 privind validarea candidaturii şi alegerea reclamantului în funcţia de decan şi, pe cale de consecinţă, la formularea acţiunii în justiţie, reclamantul nu mai era titular al unui drept recunoscut de lege care să fi fost vătămat prin actele atacate în cauză.
La data de 20 septembrie 2002, Baroul Braşov a formulat cerere de intervenţie în interesul recurentei, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii şi respingerea acţiunii ca nefondate, cu motivarea că, faţă de calitatea părţii chemată în judecată de uniune profesională, nu este incidentă în cauză Legea nr. 29/1990 şi că noul decan a fost legal ales la data de 10 mai 2001, întrucât calitatea reclamantului de decan a fost anulată pentru neîndeplinirea condiţiilor de eligibilitate în funcţia respectivă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea va respinge ca nefondate recursul şi cererea de intervenţie accesorie pentru următoarele considerente:
Lipsa de competenţă teritorială a instanţei care a soluţionat cauza, a fost neîntemeiat invocată în recurs, întrucât dispoziţiile cuprinse în art. 6 alin. (1) din Legea nr. 29/1990 nu stabilesc o competenţă teritorială absolută şi reclamantul are dreptul să aleagă între aceste norme prevăzute în favoarea sa şi normele dreptului comun în materie, aplicate în prezenta pricină prin sesizarea instanţei de la sediul pârâtului, conform art. 5 C. proc. civ.
Cel de-al doilea motiv de recurs este, de asemenea, nefondat şi urmează să fie respins.
Instanţa de fond a constatat corect nelegalitatea actelor atacate prin care s-a procedat la alegerea unui nou decan al Baroului Braşov, deşi la data de 4 aprilie 2001 a fost suspendată executarea deciziei de invalidare a alegerii intimatului în aceeaşi funcţie.
Încheierea de suspendare a executării deciziei nr. 8259 din 18 martie 2001 a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, la 4 aprilie 2001 în dosarul nr. 627/2001 şi conform art. 9 alin. (2) din Lega nr. 29/1990, este executorie de drept.
Apărarea recurentei privind caracterul suspensiv de executare al recursului pe care l-a declarat împotriva încheierii din 4 aprilie 2001 nu a fost formulată cu ocazia judecării pricinii la instanţa de fond. Această apărare nu poate fi examinată nici în recurs, întrucât nu s-a dovedit existenţa unui recurs împotriva încheierii respective şi nici data la care a fost declarat.
Susţinerea intervenientului privind exceptarea actelor atacate de la aplicarea Legii nr. 29/1990 este nefondată. Partea chemată în judecată, U.A.R. este constituită şi funcţionează ca organism profesional pentru organizarea şi controlul exercitării profesiei de avocat şi, în acest scop, i-au fost conferite prin Legea nr. 51/1995 atribuţii de autoritate publică, astfel încât actele sale sunt acte administrative de autoritate supuse controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ. De altfel, în notele scrise, intervenientul confirmă această natură juridică a actului emis de Uniunea Avocaţilor din România.
Susţinerea privind lipsa unui drept recunoscut de lege intimatului, care să fi fost vătămat prin actele atacate, este, de asemenea, nefondată. Intimatul a fost ales în funcţia de decan al Baroului Braşov în Adunarea Generală a baroului din 5 martie 2001 şi dreptul astfel dobândit a fost vătămat prin organizarea de noi alegeri şi respectiv, prin alegerea unui nou decan, anterior soluţionării litigiului în care a contestat actele U.A.R, de invalidare a candidaturii şi a alegerii sale.
Faţă de considerentele expuse şi constatând că, potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ., nu există motive de modificare sau de casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondate recursul şi cererea de intervenţie accesorie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de U.A.R. împotriva sentinţei civile nr. 1331 din 12 octombrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi cererea de intervenţie în interesul recurentei formulată de Baroul Braşov, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 14 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3883/2003. Contencios.. Contestaţie în anulare | ICCJ. Decizia nr. 3884/2003. Contencios → |
|---|
