CSJ. Decizia nr. 4/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 4/2003
Dosar nr. 3935/2001
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 26 iunie 2000, reclamantul S.N. a solicitat, pe cale de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Judeţean Teleorman, validarea mandatului său de consilier independent în cadrul acestei autorităţi publice, urmare a alegerilor electorale locale din 4 iunie 2000, obligarea pârâtului la despăgubiri băneşti pentru întreaga perioadă, până la validarea mandatului şi la despăgubiri pentru daune morale, în cuantum de un miliard lei.
În subsidiar, a solicitat acordarea unui mandat, prin înregistrarea numărului său de voturi, cu cel al restului de voturi ale candidaţilor independenţi.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la alegerile locale din 4 iunie 2000, a candidat independent, pentru obţinerea calităţii de consilier în cadrul Consiliului Judeţean Teleorman şi a obţinut, potrivit-procesului verbal al Biroului electoral – Circumscripţia 36 Teleorman, un număr de 2330 de voturi valabil exprimate.
Este îndreptăţit la validarea mandatului de consilier, întrucât la repartizarea mandatelor în etapa a II-a, pe baza redistribuirii numărului de voturi disponibile aparţinând partidelor politice necâştigătoare şi candidaţilor independenţi, au fost acordate mandate unor partide politice, pentru un număr de voturi mult mai mic, decât cele pe care le-a obţinut reclamantul, ceea ce reprezintă o discriminare.
Aceasta, în condiţiile în care, în opinia sa, Legea nr. 70/1991 nu instituie un prag electoral pentru candidaţii independenţi, fiind inaplicabile dispoziţiile art. 77 alin. (4) din OUG nr. 28/2000, de completare şi modificare a Legii nr. 70/1991, act cu forţă juridică inferioară, care stabilesc un coeficient electoral de 4520 de voturi, ca prag electoral.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1132 din 11 septembrie 2001, a respins ca neîntemeiată, acţiunea.
Motivându-şi soluţia, prima instanţă a reţinut că potrivit art. 77 pct. 4 din Legea nr. 70/1991, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 28/1990, pentru ca un candidat independent să obţină un mandat, este necesar ca numărul de voturi valabil exprimate în favoarea sa să fie cel puţin egal cu coeficientul electoral, or, reclamantul obţinând 2332 voturi, nu a atins coeficientul electoral, care se ridica la 4520 voturi.
S-a mai reţinut netemeinicia acţiunii, atât în ceea ce priveşte capătul de cerere subsidiar, cererea reclamantului neavând bază legală, cât şi referitoare la cererile accesorii privind obligarea pârâtului la despăgubiri, deoarece nu a dovedit că i-a fost vătămat un drept, în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Împotriva sentinţei a promovat recurs, reclamantul S.N., pe care l-a declarat, şi timbrat, potrivit cerinţelor legale.
Recurentul a susţiut admisibilitatea recursului său (aspect necontestat) şi ca motiv de casare, a invocat, în esenţă, nelegalitatea hotărârii recurate, fundamentat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi pe interpretarea de către instanţa de fond, a normelor de drept intern, în contradicţie cu dreptul internaţional.
Potrivit părerii sale, s-au încălcat în ceea ce îl priveşte, art. 21 pct. 1 şi 2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art. 25 pct. a-c din Pactul Internţional cu privire la drepturile civile şi politice, act adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul persoanei de a avea acces direct sau prin scrutin electoral, la funcţiile publice din ţara sa. A reluat susţinerile din acţiune, pentru a arăta că s-a comis o inegalitate şi o discriminare faţă de candidaţii partidelor politice, care au primit, totuşi, mandate, dar au obţinut fiecare în parte, un număr de voturi mai mic.
Analizând criticile formulate, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu reglementările legale incidente, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care se vor expune în cele ce urmează.
Este adevărat că prin acte normative internaţionale ratificate de către România şi care au devenit, astfel, norme interne, s-a prevăzut dreptul persoanei de a alege şi de a fi ales în funcţiile publice din ţara sa.
Dreptul menţionat este prevăzut şi în Constituţia României, prin dispoziţiile art. 35.
Nu se poate susţine, însă, că în speţa dedusă judecăţii, acest drept i-ar fi fost încălcat recurentului-reclamant.
Recurentul se prevalează de dispoziţiile constituţionale ale art. 20 alin. (2), care prevăd că „dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale".
Dar, pe de o parte, după cum s-a arătat, nu există nici un fel de neconcordanţă între reglementările internaţionale şi legea română, întrucât dreptul de a fi ales într-o autoritate publică este prevăzut şi în legislaţia română, ca drept distinct.
Pe de altă parte, faptul că prin dispoziţiile speciale ale Legii nr. 70/1991, s-au prevăzut anumite condiţii de exercitare a acestui drept, nu reprezintă o neconcordanţă cu prevederea din actele normative internaţionale, invocate de către recurent.
Este reputat că orice drept fundamental al persoanei se exercită în anumite condiţii şi limite, prevăzute de legislaţiile interne ale statelor, ca o garanţie a asigurării ordinii de drept.
Stabilirea unui număr de voturi ca prag electoral, prin modificarea adusă Legii nr. 70/1991, prin OUG nr. 28/2000, nu reprezintă o discriminare.
Aşa cum, în mod corect, a reţinut prima instanţă, recurentului-reclamant nu i-a fost încălcat dreptul de a fi ales consilier în cadrul Consiliului Judeţean Teleorman, acesta participând la alegerile organizate pentru această funcţie, alături de ceilalţi candidaţi independenţi şi partidele politice şi având vocaţia de a obţine mandatul.
Existenţa unor reglementări legale în materie, referitoare la vârsta minimă a persoanei, condiţiile ce trebuie îndeplinite de către candidaţi pentru asemenea funcţii, un prag electoral de acordare a mandatelor etc., este absolut necesară pentru asigurarea unei anumite ordini, lipsa acestora ducând la situaţii absurde şi anarhice, în care nu s-ar putea selecta şi departaja candidaţii.
Şi, întrucât numărul de voturi obţinut de către recurentul-reclamant este mai mic decât cel minim stabilit de lege pentru primirea mandatului, iar legea nu prevede restabilirea în favoarea sa, a voturilor celorlalţi candidaţi independenţi, în deplină concordanţă cu situaţia de fapt şi dispoziţiile legale aplicabile, instanţa fondului a respins acţiunea.
Sentinţa supusă analizei instanţei de control judiciar, fiind legală şi temeinică, Curtea va respinge, ca nefondat recursul, în considerarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.N., împotriva sentinţei civile nr. 1132 din 11 septembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 ianuarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3990/2003. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 40/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
