ICCJ. Decizia nr. 3989/2003. Contencios. Nulitatea partiala a certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3989
Dosar nr. 2547/2003
Şedinţa publică din 19 noiembrie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa 7100 din 4 decembrie 2002 a Judecătoriei Bistriţa, s-a declinat competenţa soluţionării acţiunii disjunse din dosarul 5983/2002 al Judecătoriei Bistriţa formulată de reclamanţii G.A., V.C., A.E., V.L., R.L., H.I.M., Ş.I., Primăria Prundu Bârgăului împotriva pârâţilor S.C. H. S.A. Prundu Bârgăului prin administrator judiciar S.C. C.M. UV S.R.L. Bistriţa, Ministerul Industriei şi Resurselor şi Ministerul Finanţelor Publice, având ca obiect constatarea nulităţii parţiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M 03 nr. 0656/1993 în favoarea Curţii de Apel.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că obiectul acţiunii îl constituie anularea unui act administrativ emis de o autoritate centrală, respectiv certificatul de atestare a dreptului de proprietate astfel, conform art. 3 pct. 1 C. proc. civ., competenţa soluţionării cauzei revine curţii de apel.
Reclamanţii şi-au precizat acţiunea în sensul că au solicitat anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate cu privire la terenurile din intravilanul localităţii Prundu Bârgăului, cu motivarea că acestea au făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea reclamanţilor ori, antecesorilor săi, conform Legii nr. 18/1991, modificată.
Pârâta S.C. H. S.A. prin administrator judiciar S.C. C.M. UV S.R.L. Bistriţa prin întâmpinare a solicitat respingerea acţiunii întrucât atât procedura prealabilă cât şi acţiunea în contencios administrativ au fost tardiv formulate, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 5 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 29/1990.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 383 din 10 aprilie 2003, a respins acţiunea ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990.
S-a reţinut că potrivit acestui articol, anterior sesizării instanţei, reclamantul trebuie să efectueze o reclamaţie administrativă în termenele şi condiţiile prevăzute de acest text. Nerespectarea acestora echivalează cu lipsa procedurii prealabile.
Reclamanţii au luat cunoştinţă, aspect necontestat, despre existenţa certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis în temeiul HG nr. 834/1991 în favoarea pârâtei, cel mai târziu la data de 29 ianuarie 2002, în dosarul nr. 798/2002 al Judecătoriei Bistriţa. De la această dată începeau să curgă termenele de 30 de zile pentru formularea reclamaţiei administrative şi respectiv a acţiunii în contencios administrativ.
În cauză, procedura prealabilă s-a realizat după disjungerea acestui capăt de cerere de Judecătoria Bistriţa, la 4 decembrie 2002.
Considerând hotărârea netemeinică şi nelegală, reclamanţii au declarat recurs şi au solicitat admiterea lui şi casarea sentinţei cu trimitere.
În principal, se susţine că, instanţa a soluţionat dosarul cu încălcarea competenţei materiale, că, în cauză este vorba de un litigiu de natură civilă, având ca obiect stabilirea masei succesorale şi revendicare, or acest capăt de cerere a fost disjuns ulterior şi are un caracter civil.
Greşit instanţa nu s-a pronunţat asupra fondului cauzei, formularea din dispozitiv de respingere fără a vedea în ce constă aceasta este necorespunzătoare.
Nu se poate reţine tardivitatea acţiunii pentru nerespectarea termenelor prevăzute la art. 5 din Legea nr. 29/1990 pentru că ei sunt terţi faţă de certificatul de atestare a dreptului de proprietate în discuţie, acest act nu le-a fost comunicat.
În practica judiciară s-a cristalizat punctul de vedere că, faţă de terţi, termenul de atacare al certificatelor de atestare ale dreptului de proprietate este de un an şi curge de la data înscrierii acestuia în registrele de inscripţiuni şi trancripţiuni, respectiv în cartea funciară, lucru nerealizat în cauză.
Nu se poate reţine că începe să curgă termenul de la 29 ianuarie 2002, întrucât nu toţi reclamanţii au fost părţi în acel dosar.
Recursul este fondat.
Susţinerea din recurs privind necompetenţa instanţei de contencios administrativ nu poate fi primită.
Actul atacat, certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, a fost dat în temeiul HG nr. 834/1991, emiterea sa fiind atribuită prin lege, autorităţii administrative.
Natura juridică a certificatului de atestare a dreptului de proprietate este aceea a unui act administrativ de autoritate, constitutiv de drepturi. Împrejurarea că din acel act se nasc şi efecte juridice subsecvente de drept civil nu-i modifică natura juridică, deoarece nu schimbă structura raporturilor care au prezidat emiterea lui şi nici caracterul de autoritate al actului respectiv.
A decide astfel, ar însemna să fie lipsită de conţinut instituţia controlului judiciar a actelor administrative, a cărei raţiune rezidă tocmai în necesitatea cenzurării manifestării de voinţă a autorităţii precum şi a efectelor introduse de Decizia autorităţii în raporturile specifice ce iau naştere din această decizie faţă de persoane fizice sau juridice vizate.
Nici motivul de recurs privind greşeala instanţei că nu s-a pronunţat pe fondul cauzei nu poate fi primită, pentru că instanţa a rămas în pronunţare pe excepţie.
Primind excepţia, soluţia s-a dat în funcţie de aceasta, astfel că analizarea pe fond nu-şi mai găseşte justificarea.
În conformitate cu dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 29/1990, înainte de a cere tribunalului anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel ce se consideră vătămat se va adresa pentru apărarea dreptului său, în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ sau la expirarea termenului prevăzut la art. 1 alin. (2), autorităţii emitente, care este obligată să rezolve reclamaţia în termen de 30 de zile de la aceasta.
În cazul în care cel care se consideră vătămat nu este mulţumit de soluţia dată reclamantei sale, el poate sesiza tribunalul în termen de 30 de zile de la comunicarea soluţiei.
Dacă cel care se consideră vătămat în dreptul său s-a adresat cu reclamaţie şi autorităţii administrative ierarhic superioare celei care a emis actul, termenul de 30 de zile, prevăzut în alineatul precedent, se calculează de la comunicarea de către acea autoritate a soluţiei date reclamantei.
Sesizarea tribunalului se va putea face şi în cazul în care autoritatea administrativă emitentă sau autoritatea ierarhic superioară nu rezolvă reclamaţia în termenul prevăzut la art. 1.
În toate cazurile, introducerea cererii la tribunal nu se va putea face mai târziu de un an de la data comunicării actului administrativ a cărui anulare se cere.
În speţă, avem de a face cu o acţiune în contencios în urma disjungerii unui capăt de cerere din acţiunea de partaj succesoral şi revendicare formulate de reclamanţi în contradictoriu cu pârâţii.
Dosarul nr. 798/2002, luat drept punct de plecare a termenului de când reclamanţii au cunoscut despre existenţa certificatului de atestare a dreptului de proprietate de către instanţă, nu poate avea relevanţă întrucât acesta avea ca obiect, cererea de ordonanţă preşedinţială în care pârâţii figurau S.C. C.M. UV S.R.L. administrativ judiciar al S.C. H. S.A. şi Comisia locală pentru aplicarea Legii nr. 18 /1991, deci nu reclamanţii din prezenta cauză.
Recurenţii – reclamanţi sunt terţi, cărora, nu li s-a comunicat actul, astfel că procedura realizată de aceştia în decembrie 2002 nu poate fi privită decât că s-a realizat în termen.
În consecinţă, se va admite recursul în baza art. 312 şi art. 313 C. proc. civ. şi se va casa sentinţa cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Primăria Prundu Bărgăului, prin primar şi de G.A., V.C., A.E., V.L., R.L., M.I.M., Ş.I. împotriva sentinţei civile nr. 383 din 10 aprilie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3987/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 399/2003. Contencios. Recurs împotriva... → |
|---|
