ICCJ. Decizia nr. 4076/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
INALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 4076/2003
Dosar nr. 2554/2003
Şedinţa publică din 21 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 5 martie 2003, reclamanta B.A. a solicitat modificarea hotărârii nr. 6398 din 19 decembrie 2002, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, în sensul ca indemnizaţia cuvenită în baza Legii nr. 189/2000, să-i fie acordată cu începere de la data de 16 iulie 2001.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a depus cererea pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, la data de 18 aprilie 2001, cerere care a fost respinsă ca tardivă prin hotărârea nr. 1835 din 4 mai 2001, emisă de pârâtă. Reclamanta a învederat că a formulat o nouă cerere la 30 septembrie 2002 şi pârâta a emis hotărârea nr. 6398 din 19 decembrie2002, prin care i-a acordat drepturile prevăzute de Legea nr.1 89/2000, dar cu începere de la data de 1 octombrie 2002 şi nu de la data de 16 iulie 2001, aşa cum s-a prevăzut în art. 6 din HG nr. 127/2002, în cazul cererilor depuse în intervalul 1 aprilie 2001 – 15 iulie 2001, indiferent dacă acestea au fost respinse sau nu pentru tardivitate.
Prin sentinţa civilă nr. 420 din 16 aprilie 2003, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea, a anulat în parte hotărârea nr. 6308 din 19 decembrie 2002 emisă de pârâtă şi a obligat pârâta să acorde reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu începere de la data de 16 iulie 2001.
Hotărând astfel, instanţa de fond a reţinut că în mod nelegal, pârâta a acordat reclamantei drepturile prevăzute Legea nr. 189/2000, numai din luna următoare depunerii celei de-a doua cereri, deşi dispoziţiile art. 6 din HG nr. 127/2002 au prevăzut acordarea acestor drepturi cu începere de la 16 iulie 2001, în cazul respingerii ca tardivă a unei prime cereri.
Împotriva acestei sentinţe şi în termen legal, a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, solicitând casarea hotărârii ca nelegală şi netemeinică.
Recurenta a susţinut că instanţa de fond a anulat greşit actul administrativ individual, prin care se acordase intimatei dreptul prevăzut de Legea nr. 189/2000, începând cu data de întâi a lunii următoare depunerii cererii, conform HG nr. 127/2002, care a interpretat legea sus-menţionată. Pentru perioada anterioară, de la 16 iulie 2001 şi până la 1 septembrie 2002, recurenta a arătat că exista autoritate de lucru judecat faţă de sentinţa civilă nr. 1744/2001, prin care Tribunalul Cluj a respins acţiunea intimatei, de recunoaştere a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. Urmare a respingerii acestei prime acţiuni formulate de intimată, recurenta a susţinut că a rămas definitivă hotărârea nr. 1835/2001, prin care Direcţia Generală de Muncă şi Solidaritate Socială a judeţului Cluj se pronunţase asupra cererii depuse în baza Legii nr. 189/2000, la 18 aprilie 2001 şi că acordând intimatei, indemnizaţie de la data de 16 iulie 2001, instanţa de fond a încălcat autoritatea de lucru judecat.
Recursul este nefondat şi urmează să fie respins pentru următoarele considerente:
Prin HG nr. 127/2002 au fost aprobate Normele metodologice de aplicare a OG nr. 105/1999 ,privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate din România cu începere de la 6 septembrie, 1940 până la 6 martie 1945, din motive etnice, ordonanţă care a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În art. 6 din HG nr. 127/2002 s-a prevăzut acordarea indemnizaţiilor, începând cu data de 16 iulie 2001, în cazul titularilor care au depus cereri în intervalul 1 aprilie – 15 iulie 2001, indiferent dacă cererile lor au fost sau nu respinse pentru tardivitate.
Cum intimata s-a aflat în această situaţie, instanţa de fond a aplicat corect prevederile legale menţionate anterior şi a obligat recurenta la plata indemnizaţiei, cu începere de la 16 iulie 2001.
Susţinerea recurentei că pentru prima cerere a intimatei există autoritate de lucru judecat, se dovedeşte a fi nefondată. Cauza soluţionată de Tribunalul Cluj, prin sentinţa civilă nr. 1744/2001, a avut ca obiect cererea intimatei de anulare a hotărârii nr. 1835/2001 emisă de Direcţia Generală de Muncă şi Solidaritate Socială a judeţului Cluj şi s-a întemeiat juridic numai pe dispoziţiile Legii nr. 189/2000. Acest prim litigiu judecat prin sentinţa irevocabilă sus-menţionată, a avut un obiect şi o cauză, diferite de cele ale pricinii de faţă şi a fost soluţionat în contradictoriu cu o altă autoritate publică, astfel încât instanţa de fond a constatat corect că nu există autoritate de lucru judecat în sensul prevederilor art. 1201 C. civ. şi art. 166 C. proc. civ. Neexistând identitate de obiect, cauză şi părţi între cele două cereri formulate de intimată, autoritatea de lucru judecat a fost invocată fără temei în recurs.
Pentru considerentele expuse şi constatând că, potrivit art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., nu există motive de modificare sau de casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 420 din 16 aprilie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2003.
← ICCJ. Decizia nr. 4050/2003. Contencios. Anulare ordin M.F.P.... | ICCJ. Decizia nr. 4078/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
---|