ICCJ. Decizia nr. 4049/2003. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 4049/2003
Dosar nr. 2010/2003
Şedinţa publică din 20 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia recurată, Decizia nr. 32 pronunţată la data de 24 ianuarie 2004 în dosarul nr. 599/2002, secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a respins recursurile jurisdicţionale formulate de persoanele răspunzătoare M.V. şi L.I., împotriva sentinţei nr. 64 din 16 septembrie 2002, pronunţată de Colegiul jurisdicţional al Curţii de Conturi în dosarul nr. 50/2002.
Pentru a pronunţa această soluţie, secţia jurisdicţională a reţinut că prin sentinţa nr. 64/2002, Colegiul jurisdicţional a admis actul de sesizare şi a obligat persoanele răspunzătoare M,V, şi L.I., să plătească Consiliului Concurenţei sumele de 225 mărci germane, 412,9 franci francezi şi 94,5 dolari SUA, la cursul de schimb din ziua plăţii şi a dobânzii de 25,6% la data producerii prejudiciilor, până la data plăţii.
Colegiul jurisdicţional a reţinut că sumele respective reprezentau prejudiciu pentru Consiliul Concurenţei, unde cele două persoane răspunzătoare deţineau funcţiile de preşedinte şi, respectiv, director economic, produs prin acordarea unei diurne de 100% în loc de 50% din cuantum, pentru deplasările făcute de preşedinte în cursul anului 2001 în Germania, Franţa şi Federaţia Rusă, în condiţiile în care organizatorii evenimentelor la care a participat au suportat cheltuielile pentru masă.
Respingând recursul jurisdicţional, secţia jurisdicţională a motivat, în esenţă, că preşedintelui Consiliului Concurenţei nu-i sunt aplicabile prevederile notei de la anexa HG nr. 518/1995 şi că, pe de altă parte, Consiliul Concurenţei nu are o reglementare derogatorie de prevederile acestei hotărâri a Guvernului.
Împotriva acestei soluţii au formulat recurs cele două persoane răspunzătoare care au susţinut următoarele critici:
- hotărârea atacată este pronunţată în condiţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fiind dată cu aplicarea greşită a legii, preşedintele Consiliului Concurenţei fiind asimilat cu funcţia de ministru, fiind aplicabile dispoziţiile notei 1 de la anexa HG nr. 518/1995, iar, pe de altă parte ordinele în baza cărora s-a deplasat în străinătate, sunt acte derogatoare de la această hotărâre;
- hotărârea instanţei jurisdicţionale este casabilă în condiţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., bazându-se pe o interpretare greşită a probelor, organizatorii neasigurând masa pentru toate zilele cât au durat deplasările.
Recursul este nefondat.
În legătură cu motivele privind nelegalitatea;
Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 24 din Legea nr. 21/1996 a concurenţei, cu modificările ulterioare, funcţia de preşedinte al Consiliului Concurenţei este asimilată celei de ministru, dar în conformitate cu dispoziţiile pct. a) al Notei la anexa HG nr. 518/1995 privind unele drepturi şi obligaţii ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor însărcinări cu caracter temporar, primul-ministru, miniştrii de stat, precum şi ceilalţi membri ai Guvernului beneficiază de diurna în cuantum integral, indiferent de condiţiile în care a avut loc deplasarea.
Cum, aceste prevederi nu se referă la funcţiile asimilate cu funcţia de ministru, ci la membrii Guvernului, rezultă că nu sunt aplicabile în cazul preşedintelui Consiliului Concurenţei.
De asemenea, este adevărat că potrivit prevederilor art. 16 alin. (2) din HG nr. 518 /1995, drepturile şi obligaţiile persoanelor trimise în străinătate de către Preşedinţie, organele autorităţii legislative, judecătoreşti şi de alte autorităţi publice, pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, se stabilesc prin reglementări proprii, aprobate potrivit legii.
În conformitate cu prevederile art. 17 din Legea nr. 21/1996, Consiliul Concurenţei este o autoritate administrativă autonomă a administraţiei publice centrale şi, în condiţiile art. 16 alin. (2) din HG nr. 518/1995 ar fi putut avea o reglementare proprie în privinţa drepturilor şi obligaţiilor persoanelor trimise în străinătate, dar actele la care se referă recurenţii nu sunt reglementări în sensul acestor prevederi legale, ci sunt ordinele de deplasare în baza cărora s-au realizat deplasările în străinătate.
În legătură cu motivul privind netemeinicia;
Susţinerea recurenţilor că organizatorii străini ai evenimentelor la care a participat preşedintele Consiliului Concurenţei nu au asigurat masa participanţilor în toate zilele deplasării, a fost formulată şi în recursul jurisdicţional, fiind înlăturată motivat, cu calculele de rigoare, pentru zilele în care s-a făcut deplasarea spre locul de desfăşurare a acţiunii, pentru care diurna a fost calculată cu proporţia de 100%.
În concluzie, pentru considerentele expuse mai sus, rezultă că motivele invocate în recurs sunt neîntemeiate, urmând ca acesta să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.V. şi de L.I. împotriva deciziei nr. 32 din 24 ianuarie 2003 a Curţii de Conturi a României, secţia jurisdicţională, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4048/2003. Contencios. Anulare act M.E.C.... | CSJ. Decizia nr. 405/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
