CSJ. Decizia nr. 405/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 405/2003
Dosar nr. 2066/2002
Şedinţa publică din 4 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 15 mai 2002, reclamanta P.M. a solicitat anularea hotărârii nr. 207/2002, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Bihor şi obligarea pârâtei, de a-i recunoaşte calitatea de beneficiară a OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că reclamanta, la data strămutării părinţilor, era concepută şi născându-se în localitatea de refugiu a părinţilor, a suportat persecuţiile etnice la care aceştia au fost supuşi.
Prin sentinţa civilă nr. 338/2002 a Curţii de Apel Oradea, acţiunea a fost admisă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen pârâta, susţinând că în mod greşit i s-au recunoscut reclamantei, drepturile solicitate, deoarece la data strămutării părinţilor săi nu era născută; ca urmare, nu avea un domiciliu de unde să fi fost strămutată în altă localitate, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. S-a arătat că refugiatul rămâne cu domiciliul şi cu cetăţenia statului de unde s-a refugiat, pe care le-a avut la data refugierii şi că legea nu prevede drepturi care să se acorde, şi copiilor născuţi ulterior strămutării părinţilor.
Recurenta a mai susţinut că reclamanta nu avea capacitate juridică la data strămutării părinţilor săi, deoarece nu exista (nu era născută), iar legislaţia română nu rcunoaşte capacitatea de folosinţă, în favoarea fătului conceput, singura excepţie fiind cea în care fătul conceput să se fi născut viu, pentru a i se deschide dreptul la moştenire.
Verificând cauza, în funcţie de motivele de recurs formulate în lumina dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente.
Mama reclamantei, B.M., a fost strămutată la data de 26 noiembrie 1940. în Sibiu, localitate în care s-a născut petenta. la data de 23 iunie 1941, astfel că la data strămutării părinţilor. reclamanta era concepută.
Potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, drepturile copilului sunt recunoscute de la data concepţiunii, condiţia fiind să se nască viu. Faţă de aceste motive, susţinerile recurentei sunt nefondate.
Curtea de apel, în mod legal şi temeinic, a admis acţiunea, având în vedere că cei născuţi în localitatea în care părinţii lor au fost strămutaţi, au avut acelaşi statut cu părinţii şi au suferit aceleaşi persecuţii din motive etnice, pe toată perioada strămutării.
Soluţia decurge din dispoziţiile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 şi din HG nr. 127/2000 şi este o hotărâre care răspunde normelor de echitate.
Pe cale de consecinţă, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică a sentinţei, conform dispoziţiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor, împotriva sentinţei nr. 338/CA/2002 - P din 10 iunie 2002 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4049/2003. Contencios. împotriva deciziei... | ICCJ. Decizia nr. 4050/2003. Contencios. Anulare ordin M.F.P.... → |
|---|
