ICCJ. Decizia nr. 4050/2003. Contencios. Anulare ordin M.F.P. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV

Decizia nr.4050/2003

Dosar nr. 114/2003

Şedinţa publică din 20 noiembrie 2003

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa recurată, sentinţa civilă nr. 1152, pronunţată la data de 28 noiembrie 2002 în dosarul nr. 1556/2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, rejudecând după casare, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul D.G., pentru anularea Ordinului nr. 865 din 15 iunie 2000, emis de ministrul finanţelor, prin care s-a dispus eliberarea sa din funcţia de director general adjunct al fostei Direcţii Generale a Vămilor, actualmente Autoritatea Naţională a Vămilor.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut următoarele:

Acţiunea formulată de reclamant la 19 iulie 2000, a fost admisă de secţia de contencios administrativ a Curţii de Apel Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 39 din 17 ianuarie 2001, care a fost casată prin Decizia nr. 1129 din 25 martie 2002, pronunţată de secţia de contencios administrativ a Curţii Supreme de Justiţie, care a constatat că în mod greşit reţinuse instanţa de fond că nu fusese efectuată procedura cercetării administrative, din moment ce intimatul-reclamant se sustrăsese, iar Ministrul Finanţelor îl împuternicise pe Directorul general al Direcţiei Generale a Vămilor să finalizeze cercetarea administrativă prealabilă.

Rejudecând cauza, Curtea de apel a reţinut că, în baza raportului nr. 23265/2000 al Direcţiei Generale a Vămilor, prin care s-a constatat că reclamantul a săvârşit abaterea disciplinară prevăzută de art. 98 lit. b) din OG nr. 16/1998, privind Statutul personalului vamal, de neglijenţă manifestată în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, Ministrul Finanţelor a emis Ordinul nr. 865 din 15 iunie 2000, prin care a dispus eliberarea acestuia din funcţia de Director general adjunct al Direcţiei Generale a Vămilor.

Respingând acţiunea, instanţa de fond a reţinut că reclamantul, se face vinovat de faptele reţinute în sarcina sa şi că sancţiunea ce i-a fost aplicată, este legală şi temeinică, fiind atributul exclusiv al conducerii autorităţii administrative, de a menţine sau elibera din funcţiile de conducere, în măsura în care se constată îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 98 din OG nr. 16/1998.

Împotriva acestei ultime soluţii a formulat recurs reclamantul, susţinând, în esenţă, că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică, în condiţiile art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ., invocând drept motive:

- încălcarea prevederilor art. 98 din OG nr. 16/1998;

- instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra unor probe administrate, hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii;

- hotărârea instanţei de fond nu este motivată.

Recursul este nefondat.

În Ordinul nr. 865 din 15 iunie 2000, emis de Ministrul Finanţelor, se invocă drept temei de fapt, constatările raportului nr. 23265/2000 al Direcţiei Generale a Vămilor, iar ca temei de drept sunt indicate prevederile art. 98 lit. b) din OG nr. 16/1998, privind Statutul personalului vamal, reţinându-se săvârşirea de către recurentul-reclamant, a abaterii disciplinare, constând în neglijenţă manifestată în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.

Potrivit prevederilor art. 98 lit. b) din OG nr. 16/1998, constituie abatere disciplinară, între altele, neglijenţa manifestată în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, care poate fi sancţionată, potrivit prevederilor art. 99 lit. f), în cazul funcţiilor de conducere, cu eliberarea din funcţia respectivă.

Susţinerea recurentului-reclamant că prevederile art. 98 din OG nr. 16/1998 ar fi fost încălcate, este neîntemeiată, din moment ce în actul administrativ se face trimitere la actul de constatare a abaterii disciplinare, o nouă prezentare a faptelor constatate nefiind necesară, deoarece recurentul-reclamant a avut posibilitatea să-şi exercite dreptul la apărare în cadrul procedurii administrative.

Nici al doilea motiv invocat în recurs nu este întemeiat, instanţa de fond cercetând şi analizând toate probele administrate în cauză, în raport cu care şi-a fundamentat soluţia.

Într-adevăr, din raportul întocmit de Direcţia Generală a Vămilor şi din notele explicative luate în cadrul procedurii administrative, rezultă o serie de fapte care, la data respectivă, au justificat măsura luată de conducerea ministerului.

Împrejurarea că, ulterior, în cursul acestui an, recurentul-reclamant a fost numit într-o altă funcţie de conducere (Ordinul nr. 1428 din 14 octombrie 2003 al Ministrului Finanţelor Publice, prin care a fost numit director adjunct al Direcţiei de Supraveghere Vamală şi Luptă împotriva Fraudelor Vamale), nu are semnificaţia juridică atribuită de acesta şi nu este în măsură să infirme realitatea constatărilor raportului nr. 23265/2000.

În ceea ce priveşte susţinerea că hotărârea instanţei de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină, aceasta este neîntemeiată.

Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Dar, aşa cum am arătat în expunerea rezumativă a hotărârii recurate, instanţa de fond a făcut o analiză şi o prezentare corespunzătoare a situaţiei de fapt şi a prevederilor legale în materie, considerentele soluţiei satisfăcând cerinţele prevederilor procedurale citate mai sus.

Astfel fiind, având în vedere considerentele de mai sus şi reţinând că motivele invocate sunt neîntemeiate, recursul de faţă va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de D.G. împotriva sentinţei civile nr. 1152 din 28 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 noiembrie 2003.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4050/2003. Contencios. Anulare ordin M.F.P. Recurs