ICCJ. Decizia nr. 4121/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 4121/2003
Dosar nr. 692/2003
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 3 februarie 1999, reclamanta SC R.R. SRL Vulcan a chemat în judecată pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara, solicitând anularea deciziei nr. 202 din 28 ianuarie 1999 şi exonerarea societăţii de plata sumei de 7.606.885 lei, încasată necuvenit, întrucât activitatea principală desfăşurată este de editare, se încadrează în prevederile art. 5 lit. a) din Legea nr. 12/1991, privind scutirea de la plata impozitului pe profit pe o perioadă de 5 ani.
Prin sentinţa civilă nr. 266 din 10 octombrie 2001, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea, reţinând că reclamanta a atacat acelaşi act de control, procesul-verbal nr. 5505 din 6 septembrie 1995 şi decizii emise în faza administrativ-jurisdicţională, ce au format obiectul unei alte acţiuni, soluţionată prin sentinţa civilă nr. 48 din 25 februarie 1998, a aceleiaşi curţi de apel, devenită irevocabilă prin Decizia nr. 2841 din 12 noiembrie 1999 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ.
Instanţa a constatat că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 1201 C. civ., operând autoritatea de lucru judecat.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta SC R.R. SRL Vulcan, criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, instanţa în mod eronat a reţinut existenţa autorităţii de lucru judecat, întrucât litigiul de faţă este distinct de cel soluţionat irevocabil prin Decizia nr. 2841 din 12 noiembrie 1999 a Curţii Supreme de Justiţie, Decizia Ministerului Finanţelor Publice nr. 202 din 28 ianuarie 1999, neformând obiectul primei judecăţi.
Curtea Supremă de Justiţie, examinând cauza, s-a pronunţat prin Decizia nr. 2313 din 19 iunie 2002, în sensul că a admis recursul, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare, la aceiaşi instanţă, constatând că în cauză nu operează autoritatea de lucru judecat, iar întrucât prin sentinţa atacată nu a fost soluţionat fondul litigiului, ce a făcut obiectul dosarului nr.4 41/1999, a dispus rejudecarea în fond.
Rejudecând în fond, după casare, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 184/2002, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC R.R. SRL Petroşani, a anulat Decizia nr. 257 din 9 iulie 1996 a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Hunedoara şi procesul-verbal de control nr. 7 din 11 aprilie 1996, exonerând reclamanta de plata sumei de 7.606.887 lei şi a obligat pârâţii la restituirea sumei.
Împotriva soluţiei astfel pronunţată a declarat recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara, în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice.
Ca motiv de casare, recurenta a susţinut că instanţa nu s-a pronunţat asupra excepţiei privind tardivitatea formulării contestaţiei împotriva procesului-verbal de control la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara, precum şi că, în mod greşit, instanţa a ţinut cont de concluziile expertizei contabile, care a avut în vedere în exclusivitate clasificaţia activităţilor din economia naţională a Comisiei Naţionale pentru Statistică (C.A.E.N.), fără a ţine seama de adresa Ministerului Finanţelor – Departamentul veniturilor Statului, nr. 61575 din 11 iulie 1994, care prevede ca pentru corecta încadrare a activităţii societăţii comerciale în dispoziţiile Legii nr. 12/1991, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 55/1991, „să se facă printr-o analiză efectuată în baza documentelor privind constituirea societăţii şi a activităţii desfăşurate de aceasta, de la data înfiinţării".
Recursul va fi respins pentru cele ce urmează:
Nu poate fi primit motivul de casare invocat, cu privire la excepţia de tardivitate a depunerii contestaţiei împotriva procesului-verbal de control nr. 5505 din 6 septembrie 1995, întrucât din actele de la dosar, respectiv adresa nr. 348 din 8 februarie 2000, emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara - Circumscripţia Fiscală a Trezoreriei oraşului Vulcan, rezultă fără echivoc că procesul verbal-contestat a fost înmânat societăţii la data de 11 aprilie 1996, dată la care agentul economic a luat cunoştinţă de el, iar contestarea procesului-verbal s-a făcut la 30 aprilie 1996, în termenul legal de 30 de zile.
De asemenea, nici cel de-al doilea motiv de casare, cu privire la faptul că sentinţa pronunţată a avut în vedere raportul de expertiză care s-a întemeiat numai pe clasificarea activităţilor din economia naţională a Comisiei Naţionale pentru Statistică, nu poate fi reţinut, întrucât expertiza a făcut o analiză judicioasă a activităţii societăţii.
Astfel, expertul a avut în vedere ponderea activităţilor desfăşurate, pe capitolele producţie, prestări servicii şi comerţ, stabilind clar procentul de 89,9%, ca activitate de producţie.
Faţă de cele de mai sus, constatând că motivele invocate de recurenta-reclamantă Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara sunt neîntemeiate, Curtea va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara, în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice, împotriva sentinţei civile nr. 184 din 20 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 412/2003. Contencios. Refuz emitere aviz.... | ICCJ. Decizia nr. 4123/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
