CSJ. Decizia nr. 413/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 413/2003
Dosar nr. 4589/2001
Şedinţa publică din 4 februarie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată şi înregistrată la Curtea de Apel Braşov, reclamanta SC S. SRL a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală a Vămilor Bucureşti, Direcţia Regională Vamală Braşov şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Braşov, pentru ca instanţa, prin sentinţa ce o va pronunţa, să dispună anularea deciziei nr. 46/2001, precum şi a actelor constatatoare nr. 2152 şi nr. 2151 din 26 octombrie 2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că pentru cele două autoturisme achiziţionate în leasing, a obţinut regim de admitere temporară până la data de 29octombrie 2000 şi că această dată a fost depăşită, pentru că nu a primit în timp util de la furnizor, factura cu valoarea reziduală, pentru a putea solicita importul celor două autoturisme. Se mai arată în acţiune că în mod greşit s-a făcut calculul taxelor vamale, neluându-se în considerare dispoziţiile art. 27 alin. (3) din OG nr. 51/1997.
Curtea de Apel Braşov, prin sentinţa civilă nr. 203/2001, a admis în parte acţiunea, în sensul că a dispus anularea în parte a deciziei nr. 46/2001 şi a actelor constatatoare nr. 2151-2152/2000, exonerând-o pe reclamantă de plata sumelor de 110.850.741 lei şi respectiv, 114.331.991 lei. S-a menţinut obligarea reclamantei la plata sumelor de 60.271.524 lei şi respectiv, 61.174.766 lei, reprezentând taxe aferente impozitului şi majorări de întârziere calculate până la 1 octombrie 2001.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a făcut dovezi din care rezultă că furnizorul a trimis abia la 16 noiembrie 2000, factura cu valoarea reziduală, ceea ce a pus-o în imposibilitatea de a-şi exercita dreptul de opţiune cu privire la regimul vamal, fiindu-i astfel incidente, dispoziţiile art. 27 alin. (3) din OG nr. 51/1997.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs recurenta SC S. SRL Braşov şi pârâta Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Braşov, în numele şi pentru Direcţia Generală a Vămilor Bucureşti.
În ceea ce priveşte recursul declarat de recurenta-reclamantă SC S. SRL, Curtea urmează a constata că acesta nu a fost legal timbrat şi nici motivat în termen. Aşa fiind, şi în raport cu dispoziţiile art. 11 şi 20 din Legea nr. 146/1997, satisfacerea taxei de timbru având prioritate, recursul se va anula ca netimbrat.
În motivarea recursului formulat de recurenta-pârâtă Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Braşov, s-a susţinut că bunurile ce fac obiectul actelor constatatoare nr. 2151-2152/2000, au fost introduse în ţară, în regimul suspensiv de admitere temporară şi că termenul limită de încheiere a operaţiunii vamale suspensive a fost stabilit la 19 octombrie 2001, termen în care intimata nu a solicitat plasarea bunurilor sub un alt regim sau destinaţie vamală, procedându-se la încheierea din oficiu a regimului vamal.
Recurenta arată că în această situaţie, taxele vamale şi alte drepturi de import se determină pe baza elementară de taxare, în vigoare la data înregistrării declaraţiei vamale, pentru acordarea regimului suspensiv.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate şi în raport cu dispoziţiile art.304-3041 C. proc. civ., Curtea îl va respinge ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Bunurile importate ce fac obiectul actelor constatatoare nr. 2151 şi nr. 2152 din 26 octombrie 2000, respectiv două autoturisme, au fost achiziţionate de intimata SC S. SRL, în leasing şi au fost introduse în ţară, în regim de admitere temporară, în baza autorizaţiei de admitere temporară nr. 12011/1999, în care se stipula că termenul limită de încheiere a operaţiunii suspensive, era 19 octombrie 2000.
Acest termen a fost depăşit de intimată, în sensul că aceasta nu a solicitat încheierea operaţiunii, ca urmare a faptului că furnizorul a trimis abia la 16 noiembrie 2000, factura cu valoarea reziduală, împrejurare ce rezultă din actele depuse la dosar.
Aşa fiind, în mod corect instanţa a reţinut că în cauză devin incidente, dispoziţiile art. 27 alin. (3) din OG nr. 51/1997, republicată, în ceea ce priveşte calculul taxelor vamale datorate.
Astfel, potrivit textului de lege mai sus invocat, „în cazul în care utilizatorul, din vina societăţii de leasing sau a furnizorului, nu şi-a exercitat dreptul de opţiune prevăzut în contract, privind prelungirea contractului de leasing sau achiziţia bunului, utilizatorul este obligat să plătească taxele vamale la valoarea reziduală a bunului, care nu poate fi mai mică de 20% din valoarea de intrare a bunului".
Ori, aşa cum s-a arătat, intimata a fost în imposibilitate de a-şi exercita dreptul de opţiune, din vina furnizorului, iar bunurile nu au fost restituite, situaţie în care la închiderea din oficiu a operaţiunii vamale temporare, organele vamale trebuiau să calculeze taxele vamale datorate, în raport cu dispoziţiile art. 27 alin. (3) din OG nr. 51/1997.
În consecinţă, în raport cu cele mai sus reţinute şi faţă de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, soluţia pronunţată fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile legale aplicabile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de reclamanta SC S. SRL Braşov, împotriva sentinţei civile nr. 203/F din 2 octombrie 2001 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca netimbrat.
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Vămilor, prin Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Braşov, împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4128/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4131/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
