ICCJ. Decizia nr. 4288/2003. Contencios.. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 4288/2003
Dosar nr. 851/2003
Şedinţa publică din 2 decembrie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 7 mai 2001 reclamanta SC L.D. SRL, Piteşti a solicitat anularea deciziei nr. 21/2001, emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş şi a procesului-verbal de control nr. 25/2000, întocmit de inspectori de specialitate din cadrul aceleiaşi direcţii.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că organele fiscale nu au interpretat în mod corect dispoziţiile art. 6 lit. a) şi lit. k)8 din OUG nr. 17/2000, pct. 4.12 din HG nr. 401/2000 şi dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, reclamanta susţinând că nu datorează T.V.A. aferentă bunurilor importate, deoarece constituie aport în natură al asociatului unic, la majorarea capitalului social al reclamantei.
Prin sentinţa nr. 970/2001 a Tribunalului Argeş, acţiunea a fost respinsă, reţinându-se că reclamanta nu are drept de deducere a T.V.A., deoarece era scutită de plata T.V.A. pentru bunurile importate, care constituie aport în natură, la majorarea capitalului social.
Prin Decizia nr. 165/2002 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost admis recursul declarat de reclamantă, s-a modificat sentinţa şi în fond, acţiunea a fost admisă.
Instanţa a reţinut că reclamanta beneficia de scutire de T.V.A., a bunurilor importate şi care erau constituite ca aport în natură, la capitalul social, conform dispoziţiilor art. 6 lit. k)8 din OUG nr. 17/2000 şi pct. 4.12 din HG nr. 401/2000.
Împotriva deciziei nr. 165/2002 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a declarat recurs în anulare, Procurorul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 330 pct. 2 C. proc. civ.
În motivarea recursului în anulare s-a arătat, în esenţă, că în situaţia în care societatea reclamantă nu trebuia să plătească T.V.A. şi totuşi a achitat-o, la importul bunurilor, nu are drept de deducere, întrucât plata nedatorată de T.V.A., nu dă dreptul la deducere.
Verificând cauza în funcţie de recursul în anulare declarat, Curtea constată că acesta este fondat.
Din procesul-verbal de control nr. 25/2000, emis de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş, rezultă că reclamanta, în luna septembrie 2000, a importat bunuri din Germania, constituite ca aport în natură, la majorarea capitalului social al societăţii reclamante, de către asociatul unic al acesteia.
Potrivit dispoziţiilor art. 6 lit. a) şi lit. k)8 din OUG nr. 17/2000, în vigoare în momentul importării bunurilor, este scutit de T.V.A., aportul de bunuri la capitalul social al societăţii comerciale.
Conform pct. 4.12 din HG nr. 401/2000, de asemenea în vigoare în momentul importului, sunt scutite de T.V.A., potrivit art. 6 lit. a) şi lit. k)8 din OUG nr. 17/2000, bunurile ce se constituie ca aport în natură la capitalul social de către asociaţi, conform Legii nr. 31/1990, republicată.
Din actul adiţional la Statutul societăţii comerciale rezultă că bunurile în cauză au fost constituite ca aport în natură, la majorarea capitalului social al reclamantei înainte de efectuarea importului, astfel încât, în baza textelor legale mai sus precizate, reclamanta nu trebuia să achite T.V.A. la importul bunurilor respective, deoarece era scutită de T.V.A.
Dacă a făcut această plată, reclamanta nu o poate recupera prin deducere, deoarece, în conformitate cu dispoziţiile art. 18 alin. (1) din OUG nr. 17/2000, contribuabilii au dreptul la deducerea T.V.A., numai în cazurile expres prevăzute la lit. a) - c) din acest text legal, situaţia în care se află reclamanta nefiind menţionată.
Lit. b) a art. 18 alin. (1) din OUG nr. 17/2000, menţionează deducerea T.V.A., pentru bunuri scutite de T.V.A., însă numai în cazuri pentru care, prin lege, se prevede expres exercitarea dreptului de deducere. Cum legea nu prevede dreptul de deducere pentru plata nedatorată de T.V.A. la importul bunurilor care constituie aport social la majorarea capitalului social, reclamanta nu poate solicita deducerea sumei respective, achitate cu titlu de T.V.A., recuperarea sumei neputând fi făcută pe calea deducerii.
Pentru considerentele expuse, recursul în anulare va fi admis, se va casa Decizia atacată, se va respinge recursul reclamantei şi se va menţine sentinţa civilă nr. 970/2001 a Tribunalului Argeş, cu motivarea din considerentele prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, împotriva deciziei nr. 165/R/C din 19 martie 2002 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează Decizia atacată. Respinge recursul declarat de reclamanta SC L.D. SRL, Piteşti, împotriva sentinţei civile nr. 970 din 28 septembrie 2001 a Tribunalului Argeş, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4282/2003. Contencios. Anulare partiala a... | ICCJ. Decizia nr. 4289/2003. Contencios.. Recurs în anulare → |
|---|
